PROVERBE PENTRU BOC ŞI CLICA LUI (BIBLIA)

PROVERBE: 13

9. Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.
10. Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
11. Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.

20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.

PROVERBE: 17

1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!
2. Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.

7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!

10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.
15. Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16. La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte.

19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.
20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.
24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.

26. Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.
27. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

PROVERBE: 23

1. Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
2. pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
3. Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.
4. Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
6. Nu mânca pâinea celui pizmaş, şi nu pofti mâncărurile lui alese,
7. căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. Mănâncă şi bea, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
8. Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.
9. Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
10. Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
11. căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.

20. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
21. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

PROVERBE: 29

1. Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac.
2. Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme.
3. Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea.
4. Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.
5. Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşii lui.
6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură.
7. Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă.
8. Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.
9. Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.
10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
11. Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.
12. Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
13. Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi,
14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.

16. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.

20. Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.

22. Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.

24. Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic.
25. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26. Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

DE PE FORUM ADUNATE ŞI LA LUME RETURNATE

Cu un simulacru de Ministru al Învăţământului precum Funeriu (i se potrivea mai bine fumuriul, sau funerarius) nu mă mai miră faptul că pe Internet oricine poate găsi o vastă bază de date privind limba română şi… îmbogăţirea ei continuă.  

„Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.”

            Probabil – spunea cineva pe un forum – cu excepţia claselor de filologie, restul claselor IX-XII nu fac gramatica limbii române în liceu. Părerea celor de pe forum este că ea ar trebui să se facă măcar până în clasa a X-a, care se consideră acum ca parte din învăţământul obligatoriu. O lege care sancţionează în loc să prevină, nu va fi niciodată de nici un folos pe termen lung. Românii au o meteahnă greu de depăşit: „tratează” consecinţele şi nu cauzele problemelor. Limba română are diacritice. Am mai scris despre acest lucru, iar cei interesaţi pot citi articolul aici: http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/04/diacritice-si-caractere-din-alte-limbi.html

            Majoritatea s-au obişnuit să scrie fără literele specifice limbii române (ă, î, ş, ţ, â) cunoscute sub numele de diacritice. Să le desfiinţăm? Imaginaţi-vă că un prieten de pe Internet vrea să înveţe limba română, aşa cum şi voi vreţi să învăţaţi limba engleză. Cum să facă un străin diferenţa de pronunţie şi mai ales cum să înţeleagă sensul cuvintelor de genul: nas – naş; tine – (a) ţine; plus – pluş; dus – duş; put – puţ; vad – văd; rid – râd – rad; (a) masa – masă; (a) casa – casă; (a) plasa – plasă; senila – şenilă; (a) dura – dură; las – laş; vita (mea) – viţa (de vie);  şi multe altele. Nici un om nu ar trebui să accepte lucrări scrise fără diacritice. Vedem exemple la tot pasul, începând cu notariatele şi terminând cu actele preluate de la autorităţile locale, indiferent de ierarhie.           

            Pe lângă diacritice, mai sunt şi confuziile totale privind folosirea lui â şi a lui î. Regula este foarte simplă. La început şi la sfârşit se va scrie î. La mijlocul cuvântului se va scrie întotdeauna â. Există o singură excepţie: la cuvintele compuse, â din mijloc devine î de la începutul cuvântului compus (adică se aplică regula de la început şi de la sfârşit). Nu vă obosiţi să învăţaţi toate aceste reguli. Ţineţi minte schema de mai jos:

î --------- î

------- â -------

---  --î-----------

            Exemple: a întâmpina; a hotărî; a înnoi / a reînnoi; a dobândi; însemnat / neînsemnat; încadrat / reîncadrat etc.

            Neputinciosul articol posesiv (a, al, ai, ale) se poticneşte la tot pasul când este folosit în vorbirea liberă sau în textele scrise de orice natură. Nebunia devine şi mai mare atunci când articolul posesiv este urmat de pronumele relativ (care) la genitiv (cărui, cărei, căruia, căreia, căror, cărora).

            Exemplu: autorul a cărui cărţi în loc de autorul ale cărui cărţi…           

Mostre şi Monstre

            Foarte multă lume foloseşte greşit monstre în loc de mostre. Probabil că au în cap tot felul de monştri! Şi că tot a venit vorba, ia citiţi exemplele de mai jos privind adevăratele monstre culese de pe Internet.

            „Aveţi neclarităţi, nelămuriri, observaţii sau nemulţumiri? Vă rugăm să ni le semnalizaţi imediat. Apăsaţi aici…”; „Clienţii au posibilitatea de a semnaliza problemele apărute prin telefon, fax sau e-mail, în timpul orelor de program standard.”  – corect semnalaţi. Semnalizarea se face în cu totul alte condiţii (în circulaţie, de exemplu, când gropile de care ne lovim toţi românii ar trebui semnalizate corespunzător, conform legilor).

            „Udrea vrea resorturi de schi în Parâng” sună titlul dintr-o publicaţie de pe Internet. Un traducător de limbă engleză îşi dă imediat seama că cel care a scris a vrut să spună staţiuni dar deh’… cunoscător de limbă engleză, a folosit cuvântul din engleză resort şi l-a furculisionizat în romengleza bine cunoscută de care scriam într-un alt articol pe care îl puteţi citi aici: http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/05/sa-fim-culti-da-sa-ramanem-cool.html. Puteţi descărca materialul şi de pe SCRIBD: http://www.scribd.com/mona379?from_badge_profile_btn=1.

            Săracele staţiuni, cu ce or fi greşit intrând în desuetudine?

            La RFI România, corespondenta de la Bruxelles amintea că strategia (eşuată) de la Lisabona ar fi trebuit „să dea un bust economiei europene.” Chiar pronunţat corect, cuvântul boost din engleză nu ar fi înţeles de multă lume şi probabil nici în varianta scrisă. La finalul intervenţiei, aceeaşi corespondentă nota că liderii UE pregătesc o strategie care să dea „un vânt nou în pupă economiei”!!! Fără comentarii.  

            Având în vedere criza economică din România, se vorbeşte tot mai des despre subsidiarele băncilor, în loc de folosirea corectă a cuvintelor filiale, sucursale. Tot engleza, bat-o vina!

            Şi mai avem exemple de genul acesta, dacă aveţi răbdarea să citiţi articolul până la capăt.

            Din recomandările de pe Port.ro pentru programele HBO: „În plus, vrea să-şi procure iubitul perfect şi să arunce cea mai tare petrecere de naştere făcută vreodată.”  Să fie oare vorba de throw a party? Mie-mi vine să throw up!

            Aurora Liiceanu, psiholog, psihanaliza călătorul. De ce călătorim? De ce shopinguim? De ce ne întoarcem cu gadgeturi acasă? De unde obsesia întoarcerii la natură? Şi altele asemenea mărunţişuri esenţiale pentru omul care pleacă de acasă şi vrea ca lumea să i se aştearnă la picioare. Concluzia? „Poţi să asculţi muzică şi în acelaşi timp să fii elegant, luxurios…” Bănuiesc că e mai bine să fii „luxurios” decât „luxuriant”!

            „Cititorii Centrului de Limbi Străine vor fi încurajaţi de către bibliotecari să înveţe limba musulmană, măcar atât cât să poată răsfoi cărţile ce le vor fi puse la dispoziţie în această limbă. Cei interesaţi au posibilitatea să urmeze şi cursuri gratuite de limba turcă. Bibliotecarii au început să colecţioneze lucrări redactate în musulmană, însă lansează un apel către toţi cei ce deţin în bibliotecile personale astfel de cărţi să facă şi donaţii.” – ştirea a apărut în Monitorul de Vrancea. S-o fi referit la limba arabă, sau la limba turcă? Greu de înţeles din pasajul de mai sus.

            Scria cineva foarte supărat pe un forum: „The Hermitage Museum a ajuns în română ca Hermitage pe National Geographic. Ruşine traducătorului şi celor care colaborează cu el. Poate l-aş fi iertat pentru muzeul de arte decorative din Moscova, care, din motive de neînţeles, se cheamă A.S. Puşkin; dar să nu fi auzit, până la tânăra vârsta la care te-ai apucat de tradus, şi mai ales să nu fi auzit nici cei care îţi dau traducerile mai departe şi care, se presupune, au o oarecare experienţă în spate, de unul din cele mai celebre muzee din lume, şi anume Ermitajul, e o culme a ruşinii, mai ales în condiţiile în care majoritatea agenţiilor de subtitrare solicită, pe lângă cunoştinţele lingvistice, o zdravănă doză de cultură generală. Nu mai folosiţi în traducerea românească transcrierea englezească a numelor ruseşti.” Cam lung pasajul, dar foarte relevant.

            Într-una din buletinele de ştiri arhicunoscute în care se prezintă numai nenorociri, a fost comentată o sângeroasă confruntare între „benzile rivale din lumea interlopă”. Poate o fi vrut să spună „bandele… de circulaţie”?! – corect: bande rivale din lumea interlopă; benzi de circulaţie.

            Mergeţi în buricul Bucureştiului (zona Piaţa Unirii) şi puteţi vedea un panou mare, care se lăfăie pe un bloc situat pe un bulevard principal, pe care scrie ce servicii oferă respectiva firmă: „Traduceri autorizate, tranzlaţii…” A tranzla sau a nu tranzla, aceasta e întrebarea… Evident, respectiva firmă se ocupă fără doar şi poate cu „Traduceri autorisate”. 

            Seara târziu, în drum spre casă, opresc la benzinărie (veşnica salvare pentru cumpărături întârziate) să iau un pachet de şerveţele umede. Aleg de pe raft unul mai verde şi mai cu moţ şi citesc, cu ochii mari, traducerea în limba română: „Basma ştergătoare antibacteriană”. Originalul era antibacterial wipes. Se pare că şerveţelele astea umede stârnesc imaginaţia „traducătorilor”. Că mai există şi „prosoape umede” probabil de la toallitas humedas din spaniolă. Cum s-or fi numind în limba turcă?

            Ah, vine vacanţa. Se apropie cu paşi repezi. Să nu ne încurce grevele!!! Desigur că abia aşteptaţi să plecaţi la hotelul rezervat. Şi cum verificările finale trebuie făcute obligatoriu, ca totul să meargă strună, să vorbim de check in şi check out. Pe site-ul unui hotel, am citit cu stupefacţie: „cazarea se face la ora… decazarea se face la ora…” Pe vremea răposatului parcă se spunea: a se caza; a elibera camera. Am concepţii învechite, ştiu. Făcând o paralelă cu o casă de amanet, antonimul lui a gaja ar fi a degaja!!! „Rugăm clienţii să degajeze valorile gajate până la ora douăsprezece…” O fi corect, o fi incorect? S-ar putea să fiu şi eu în pielea lui Barnaby, personajul din „Crimele din Midsommer” transmis pe Hallmark Channel, care spunea la un moment dat că are „dubii rezonabile” (I have reasonable doubt). Chiar aşa.

            Auziţi traducerea unui Past Perfect din engleză într-un film: I hadn’t seen him in a long time = „Nu l-am fost văzut de mult”. Mai corect era „Nu l-am avut văzut de mult”. Este vorba de un ardelenism. Unii oameni chiar vorbesc aşa, fără să-şi dea seama că nu este corect.

            Într-un documentar despre supravieţuire se arăta cum se pot face cârlige de pescuit din banalele ace de siguranţă (safety pins), iar traducătorul le-a tradus cu „ştifturi de siguranţă”. Ce fac prea multe traduceri tehnice…

            Am întâlnit în multe texte formularea „pagini de web, adresă de e-mail, document de Word…”. Scoateţi particula de şi veţi scrie corect.

            Pe la televizor apar tot mai des perle, care mai de care… Aşa s-a transformat verbul a complota în să complotească; XYZ urmau să fie relocaţi – de la relocate din engleză; face diferenţa de la to make a difference. La Observator, Nunţiul apostolic s-a transformat în Anunţul apostolic. Exact ca în reclama cu fiere de călcat! Mai bine le spunea înnăbuşitoare sau aburizatoare, că oricum toate funcţionează pe bază de abur! Realitatea TV transmitea o ştire dimineaţa la şapte privitoare la nişte români arestaţi în Spania pentru că, printr-o metodă destul de ingenioasă, furau parfumuri din magazine. Iată cum suna ştirea: „Doi sau trei dintre ei, bine îmbrăcaţi, ca să nu trezească suspiciuni, intrau în magazinul de coloniale…”  (uitase termenul de magazin de parfumuri în care se vinde, printre altele, apă de colonie. Tot la secţiunea „chifteluţe în direct” vă mai prezint o ştire: „În Beijing te poţi plimba prin oraş cu orice, de la un taxi ultramodern, cu computer de bord şi altele, până la o rişcă tradiţională.” – corect ricşă! Rişca era un joc.

Locaţie, vechiul nostru (fals) prieten – „următoarea  locaţie vizitată de Barbie este Norvegia” – era scris pe o carte viu colorată. „Charlize Theron este cea mai sexy femeie în viaţă” scria la chioşcul de ziare (de la sexiest woman alive).

Se foloseşte din ce în ce mai frecvent adverbul „undeva” în contexte în care cu siguranţă nu îşi are locul. „X costă undeva la 300 RON; biserica a fost construită undeva în jurul anului 1200; ne-am întâlnit undeva în toamnă…”

Şăurumurile (!) (showrooms din engleză) sunt la modă. Nu mai există salon de prezentare, expoziţie, magazin de prezentare şi desfacere.

„Mult e dulce şi frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.”

            Trebuie să reproduc integral un comentariu de pe un forum. Se numeşte Traducerea traducerii şi a fost postat undeva (!!!) în martie 2007.

            „Nu de mult am avut la tradus un text mai puţin obişnuit, un fel de eseu, sau nici nu ştiu exact cum să-l numesc, fiindcă nu avea nici un fel de titlu. Ce m-a surprins este faptul că respectivul text, în limba română, se vedea de la o poştă că nu e original, compus direct în limba română, ci o traducere din engleză. O traducere proastă din engleză. Nu mă pot abţine să nu dau câteva exemple din ea, fiindcă exact asta mi-a venit în minte citind-o şi minunându-mă: halal de biata limbă română! Sublinierile îmi aparţin:

În XYZ obiectivele pe termen lung la nivel organizaţional se stabilesc în cadrul unor şedinţe de board cu participarea senior management team... În funcţie de aceste obiective, stabilite pe termen lung în cadrul unor şedinţe anuale sunt stabilite targeturile operaţionale la nivelul întregii organizaţii pentru anul următor. Această şedinţă este de fapt o întâlnire extinsă (2-5 zile) dedicată exclusiv proiecţiilor, analizei şi stabilirii targeturilor... Pentru a fi stabilite într-un mod obiectiv la stabilirea targeturilor participă toată echipa de management. Stabilirea targeturilor se face în dublu sens. Managerilor de linie li se cere să-şi facă propriile proiecţii pentru perioada următoare. Proiecţiile făcute de către fiecare branch manager sunt analizate şi discutate cu managerul de operaţiuni şi ajustate. Acelaşi proces de stabilire a obiectivelor este întâlnit şi la nivelurile inferioare: X stabileşte targeturile pentru perioadele următoare împreună cu Y, Z şi K în cadrul unor sesiuni de previziuni. Faptul că cei direct implicaţi participă la stabilirea targetelor îi responsabilizează şi îi face să creadă în ele, pe de o parte, iar pe de altă parte ajută managerii să stabilească targeturi realiste... În cazul XYZ, datorită specificului activităţii - ... - ţintele şi obiectivele sunt stabilite în mod clar şi precis (volum de..., număr de clienţi, număr de filiale nou deschise, profitabilitate, clients in arrears, portofolio at risk) la toate nivelurile operaţionale... Modul în care are loc stabilirea obiectivelor - în urma unor sesiuni dedicate stabilirii targeturilor acestea sunt agreate atât de către manageri cât şi de subordonaţi... O reală dificultate o reprezintă stabilirea de targeturi pentru personalul suport (administrativ). Activitatea recepţionistelor, contabilelor, paralegalilor este mai greu de cuantificat..."

Cred că e arhisuficient, că se continuă tot aşa pe multe pagini. Las la o parte dezacordurile şi mai ales cacofoniile, care abundă, precum şi repetiţiile inutile şi supărătoare până la exasperare - a se vedea verbul "a stabili" şi substantivul "stabilirea". Dar am şi eu o întrebare interesantă: oare care e pluralul corect de la "target"? Că în text apare atât "targeturi" cât şi "targete"? Oricum în DEX online nu apare deloc nici măcar singularul, deci concluzia e că ar fi trebuit tradus, atâta timp cât încă nu a pătruns oficial în limba română. La fel e şi cu "senior management team" sau "branch manager"; chiar, oare de ce nu o fi lăsat traducătorul aşa şi "line manager", de ce l-o fi tradus ca "manager de linie"?! Sau "personalul suport"? La fel şi cu struţo-cămila "portofolio": trebuia ori să-l lase în engleză (adică "portfolio", fără o!), ori să-l traducă în română (ca "portofoliu"). Dar oare cu "proiecţiile" alea ce o fi? Or fi de diapozitive, ca la grădiniţă? Nu cumva sunt "proiecte", de fapt? Sau "sesiuni de previziuni"? Dar bomboana pe colivă o reprezintă "paralegalii". Foarte mirat, l-am căutat şi pe ăsta în DEX online, am zis că poate o fi deja şi în română, e neologism, dar nu e. Nu mai zic nimic, în cazul ăsta nici nu mă mai miră că "to agree" e tradus prin "a agrea".

Ce mi s-a cerut mie? Mie mi s-a cerut să traduc traducerea asta nu în germană, cum logic ar fi fost, ci iarăşi în engleză, înapoi. Mi-am zis atunci că e mare grădina lui dumnezeu. Nu era oare mai simplu să se ducă omul direct la original şi să nu dea şi bani degeaba la tradus? Că e clar ca guten Tag că textul-sursă, cel cu adevărat original, a fost sigur-sigur în engleză. Mă rog, m-am gândit după aia că poate clientul nu mai are originalul, sau poate nici nu l-a avut vreodată, poate a primit numai traducerea în română, cine ştie. În orice caz, eu am făcut lucrarea, am făcut-o bine, zicând în sinea mea mersi biroului de traduceri care mi-a trimis-o că îmi dă de lucru şi îmi mai ies nişte bani. Dar stau şi mă gândesc: oare cât ia pe pagină un traducător care se laudă că traduce din domeniul economic şi traduce astfel un text relativ uşor? Că eu la cât iau eu pe pagină, mi-ar crăpa obrazul de ruşine să iau banii omului şi să-i dau o lucrare în halul ăsta. N-am făcut aşa ceva în viaţa mea.”

O fi plătit cu card! Şi pentru că a venit vorba de card, ia citiţi ce scria pe verso unui astfel de instrument emis de o bancă de renume, de altfel: „Este un card eliberat de XXX care permite să: 1. scoţi bani de la ghişeele automatice…; 2. efectuare plăţile POS la magazinele convenţionale în… şi în străinătate dar şi plata serviciilor şi a chitanţelor, efectuarea reîncărcării cardurilor plătite anticipat şi a celor telefonice; 3. vărsare bani şi cecurile la ghişeele automatice abilitate de la…; 4. interogare soldul şi schimbările din contul tău curent.” În afară de dezacorduri, de indicaţii haotice, poate cineva folosi un astfel de card? Sigur că poate. Pentru că nimeni nu citeşte pe verso!!!

Nici florăriile nu s-au lăsat mai prejos, privind concurenţa. „Comandând la noi, salvaţi între 30-50% în comparaţie cu alte florării online existente în acest moment pe piaţă. – corect: economisiţi (to save money din engleză). Hai că pe lângă flori, merge şi o cafenea. M-a amuzat textul dintr-o revistă care făcea reclamă la o cafenea. „… pentru cei care iubesc sportul punem la dispoziţie plasmă pentru a se bucura de succesul echipei favorite.”

Şi iar apelez la forum. Ia citiţi:

            „Încep să mă simt derutat. Ca medic, folosesc a infecta pentru microorganisme (boli infecţioase – microbi, viruşi); folosesc a infesta pentru paraziţi (multicelulari) indiferent de natura lor (viermi intestinali, paraziţi ai plantelor – inclusiv omizi – şi alţii). Iar o boală, sau o infecţie, se contractează, niciodată nu se contactează. Iată însă că o televiziune spune: apa din fântână a fost infestată cu nitriţi. Cum o fi bine?”

            Concluzia?

            „Încearcă gustul intens al unei ciocolate veritabile, pentru că fiecare bucăţică care o vei gusta să-ţi aprindă pasiunea pentru ciocolată.” (de pe ambalajul ciocolatei Heidi Noir Intense cu 70% cacao). Asta, ca să vă îndulciţi! Sunt atâţia agramaţi în agenţiile de publicitate… Iar asta cu „care” în loc de „pe care” este la ordinea zilei. Culmea este că ar fi trebuit să se prindă de cacofonie; când vine vorba de aşa ceva, tot românul este vigilent.

            Încep să am din ce în ce mai mult impresia că noi, ăştia care ne mai ambalăm pentru un dezacord sau pentru o cacofonie, începem să fim oarecum de modă veche. Moda nouă zice: Să le ia naiba de reguli! Că doar la Bruxelles ne reprezintă femeia cu cele trei argumente înscrise pe placa maşinii: E Bine Aşa!!!

            Până şi unii traducători par să fi îmbrăţişat această modă nouă. Exemplul cu „Dicţionarul de business” apărut la Editura Universal Dalsi 2001 este relevant. În cazul dicţionarului cu pricina, aproape că nu există pagină pe care să nu găseşti un dezacord, o greşeală de ortografiere sau măcar o cacofonie. Iar dicţionarul are girul unui conf. univ. dr. şi a doi prep. univ. drd. care cică au revizuit textul. De ce nu mă miră? Să fie vorba de conferenţiarii de care am eu cunoştinţă???

            Doar trei exemple:

            „Tipul de reprezentanţă cel mai extrem, în ochii legii, este cel creat atunci când… (pag. 17.)

            Acestea [scutirile] conţin deduceri pentru persoane dependente, altele decât copiii, serviciile unei fiice necăsătorită, deduceri pentru menajeră etc. (pag. 24.)

            În ultimă instanţă, se presupune că deducerea a fost făcută chiar dacă contribuabilul nu o face în mod oficial.”

            La drept vorbind, nu prea am agreat cârnăciorii… dar… am achiesat la friptură, iar implementarea sarmalelor a fost remarcabilă. Cred că putem ajunge şi la un agrement consensual asupra tortului, care a fost extensiv şi elaborat. Ce ciorbă! Tot se face să apelez gazda a doua zi, să-i mulţumesc frumos şi să-i urez „să trăiască bine!”  (din colecţia UE şi cârnăciorii).

            Cuvinte la care fac alergie:

§         a agrea în loc de a fi de acord

§         locaţie în loc de orice altceva

§         dizabilităţi sau deficienţe în loc de handicap

§         suport în loc de asistenţă

§         formal în loc de oficial

§         informal în loc de neoficial

§         capabilităţi în loc de capacităţi

§         repondenţi (sau respondenţi) în loc de persoane chestionate

§         samit (summit) în loc de întâlnire la nivel înalt

§         prioritizare în loc de a pune pe primul plan

§         expertiză în loc de experienţă etc. etc. etc.

Am lăsat la urmă un domeniu care m-a fascinat şi pe timpul răposatului, însă acum mă atrage mai mult ca oricând. Dacă limbajul juridic este plin de arhaisme, celelalte limbaje nu mai folosesc limba română şi atunci mă întreb, despre care limbă română vorbim? Ia citiţi cum sună un text de încheiere notarială:

„Redactat şi tehnografiat la sediul Biroului Notarului Public… în… exemplare originale în formă autentică, astăzi data autentificării actului….”

Dar nici cu textul în sine nu mi-e ruşine:

„Subsemnatul…, domiciliat în comuna… etc., declar că nu renunţ la drepturile succesorale ce-mi revin de pe urma defunctului meu unchi…, decedat la data de…, fost cu ultimul domiciliu în… etc. şi înţeleg că de renunţarea mea să beneficieze fiul meu… etc.”

Cum o putea fi-su să beneficieze de renunţare, dacă declarantul zice că nu renunţă?!

Şi acum chiar închei cu câteva declaraţii publice:

„De la DNA am primit neurmărirea începerii penale. S-a definitivat dosarul definitiv.”

„S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar.”

„E adevărat că nu am studiile primarului Parisului şi poate nici ale domnului primar Căldărescu. [era de fapt vorba de scriitorul Mircea Cărtărescu] Pot să conduc poate chiar mai bun ca amândoi la un loc.”

„Voi demonstra societăţii româneşti şi bucureştenilor exact pregătirea fiecărui primar la un număr de 100 de oraşe din Europa şi exact fiecare câte limbi străini ştiu, ce ştiu şi aşa mai departe.”

„Având o relaţie bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română…”

„Sunt un om pământean şi mă interesează decât Bucureştiul şi atât.” – corect doar.

Mulţumesc celor de pe forumuri. Dixit.

DESPRE… SCLAVIA LEGIFERATĂ DIN ROMÂNIA

Cuvântul sclavie provine din latinescul medieval sclavus şi din franceză esclave; el desemnează condiţia umană a persoanelor (sclavii) care lucrează fără remuneraţie pentru un stăpân şi care nu dispun de drepturi asupra propriei persoane.

Conform dicţionarului, cuvântul sclav (s.f. şi s.m.) înseamnă o persoană exploatată şi lipsită de orice mijloace de existenţă, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân care o socotea drept un obiect al său; (figurat) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voinţa altuia; (figurat) persoană care îşi consacră acţiunile unei dogme, unei pasiuni etc.

Sclavia poate fi definită şi ca o "stare de totală dependenţă politică, socială şi economică în care este ţinută o ţară, o categorie socială, un individ."

Istoricul sclaviei

Primele documente care atestă prezenţa sclaviei într-o mare civilizaţie sunt cele din Sumer (Mesopotamia) însă într-o formă limitată. În Egiptul Antic, în perioada Imperiului Nou, un anumit număr de sclavi caracteriza o anumită importanţă socială. Cei mai mulţi deveneau sclavi în urma capturării lor în timpul războaielor sau prin răpire. În antichitatea greco-romană, sclavia a fost o practică socială şi economică. Grecia şi Roma antice erau ambele societăţi sclavagiste. Statutul social şi rolul sclavilor era considerat inferior sau chiar inexistent în relaţia cu o persoană liberă. În societatea antică grecească, sclavia era fundamentată din punct de vedere filozofic. (Aristotel chiar vedea sclavia ca o garanţie indispensabilă a oamenilor liberi de a-şi putea dedica timpul politicii şi bunei guvernări a cetăţii). Sclavia romană a cunoscut între secolele V î.C. şi I d.C. o perioadă de puternică intensificare şi extindere, datorită victoriilor şi cuceririlor care au asigurat un număr stabil de sclavi. O consecinţă a acestui fapt a fost alungarea micilor fermieri şi a muncitorilor liberi de pe teritoriile lor, creându-se astfel o masă urbană nemuncitoare. Odată cu teza primilor creştini, în perioada imperială, condiţiile de muncă pentru sclavi s-au îmbunătăţit treptat.

În perioada Evului Mediu sclavia în Europa a cunoscut un declin foarte lent, fiind înlocuită de feudalism. Regim politic caracterizat prin proprietatea nobiliară asupra pământului şi ţăranilor, sclavia a reapărut pe o scară largă, după modelul roman, în lumea musulmană şi în Bizanţ. La sfârşitul secolului al XV-lea sclavia era aproape eradicată în Europa.

Odată cu descoperirea Americii, au apărut sclavii proveniţi de la aşezările indigene americane care serveau pe europeni, care a fost ulterior interzisă de legislaţia spaniolă. Acest lucru a determinat aducerea sclavilor africani, cu rezistenţă fizică mare, proveniţi din societăţi care acceptau, practicau şi menţineau şi ele sclavia. Începutul secolului al XVI-lea a făcut din comerţul negru din Africa de Vest o afacere profitabilă şi a dezvoltat un puternic sentiment rasist. Negrii erau consideraţi fiinţe inferioare, erau comparaţi cu animalele adeseori, nu aveau drepturi din punct de vedere juridic, erau consideraţi simple obiecte exploatate în condiţii severe până la moarte.

În Ţările Române primele atestări privind sclavia sunt din 1414 (Moldova) şi 1385 (Muntenia) unde rromii, cunoscuţi sub numele de "robi" sau de "ţigani" apar listaţi ca bunuri ale unor mănăstiri. Legile votate în acea perioadă făceau sclavia şi mai crudă. Pedeapsa cu moartea era des întâlnită. Singurul drept al unui sclav era cel la viaţă, stăpânul fiind obligat să-l ţină în viaţă. În Transilvania care era sub dominaţie maghiară, rromii primesc în anii 1400 statutul de iobagi ai coroanei, fiind obligaţi să plătească un anumit tribut coroanei. În perioada habsburgică s-a iniţiat o politică de asimilare forţată, continuată ulterior de regimul comunist.

Odată cu economia de piaţă din anii 1800 sclavia cunoaşte apogeul. Mişcările aboliţioniste au apărut din două principii fundamentale: răspândirea noilor idealuri filozofice şi politice, care a făcut ca sistemul sclavagist să fie mai puţin rentabil comparativ cu sistemul de muncă remunerat.

În 1790 Franţa a abolit sclavia până în 1793. Apoi, în 1794 Franţa a confirmat abolirea sclaviei, aplicând acelaşi tratament în toate coloniile franceze. Napoleon I a reinstaurat în 1802 reprimând brutal toate încercările de rezistenţă. Abia în 1848, anul marilor revoluţii, sclavia a fost abolită pentru totdeauna de A Doua Republică Franceză.

În 1772 sclavia a fost interzisă în Anglia, însă în coloniile britanice din Caraibe ea a continuat, pentru că producţia de zahăr aducea mari profituri. Au urmat mai multe acte legislative succesive (1807, 1827, 1833 şi 1834) care au declarat abolirea sclaviei. Între anii 1830 şi 1860, sub presiunea britanică, majoritatea ţărilor europene au abolit sclavia şi ele.

În America Latină abolirea sclaviei s-a făcut fie odată cu dobândirea independenţei unor ţări, fie în primii ani de independenţă. Primele ţări care au abolit sclavia au fost Cuba (în 1886, care se afla sub suveranitate spaniolă) şi Brazilia (în 1888).

Statele Unite ale Americii au abolit sclavia întâi în nordul industrial (hotărâre care a dus la Războiul de secesiune) şi apoi în sud până în 1868. Descendenţii sclavilor negri se numesc în prezent afroamericani.

Principatele Române au abolit sclavia în perioada 1843-1855.

Sclavia în prezent

Cu toate că a intrat în vigoare Convenţia cu privire la sclavie şi sclavia a fost interzisă oficial în aproape toate ţările, ea continuă să existe pe scară mare, atât sub forma sa tradiţională, cât şi sub forma sa modernă. Cine nu a auzit de sclavia forţei de muncă exploatată peste hotare? Cine nu a auzit de sclavia sexuală?

În România anului 2010 guvernul boc-boc boc-boc a pregătit cea mai modernă formă de sclavie legiferată. Aşa cum a fost ea stipulată în diferitele legi şi alte documente de-a lungul istoriei, tot aşa actualul guvern a hotărât că a venit momentul ca sclavia să fie din nou ridicată la rang de lege. Ce Constituţie?! Ce Convenţie cu privire la sclavie?! Parole, parole, parole! Cei care vor economie de piaţă (ca în 1800) au considerat că acum este momentul ca forţa de muncă necesară, adică românii, să fie transformată în sclavie, iar pentru asta este nevoie de tot felul de legi şi de ordonanţe de guvern pentru ca nimeni să nu mai aibă drepturi. Ce drepturi?! Prea multe drepturi pentru nişte pure obiecte. Munca neretribuită, dreptul la moarte, interdicţia la opinie şi orice formă de protest, astea sunt drepturile sclavilor români. Şi toate în numele binelui, al prosperităţii viitoare, al sănătăţii tuturor, al bunului mers al ţării (devenită peste noapte moşia proprie). Toate pentru un scop nobil: prosperitatea statului (statul fiind doar ei!). Încearcă cineva să cârcotească??? Cu ce drept? Sclavii trebuie să execute ordinele stăpânilor! Nu să le discute. Obiectele nu au dreptul la gândire, la sentimente, la dorinţe. Napoleon cel modern are nevoie de supuşi. Supuşii au nevoie de sclavi. Sclavii nu au dreptul la nimic! Drepturile se câştigă şi se pierd. Lucru demonstrat de istorie. Evreii au pierdut toate drepturile în cel de-al Doilea Război Mondial; şi-au pierdut chiar dreptul la viaţă. Drepturile se inventează şi se desfiinţează, precum vin şi pleacă trenurile dintr-o gară. Ai prins trenul, eşti printre cei aleşi. Ai pierdut trenul, ai sfeclit-o! Ei au conceput Constituţia, ei o desfiinţează! Ca pe o boarfă (a se înţelege "ţoală de prost gust"). Peste alte douăzeci de secole o să se abolească din nou sclavia!!! Până atunci, în semn de solidaritate cântaţi:

Constituţionala!

Culcat, voi sărăntoci ai sorţii!

Voi, fericiţi de viaţă, jos!

Să moară-n inimi răzmeriţa,

Să vină al lumii nou supus!

Sfârşiţi odată cu speranţa!

Culcat, popor de răzvrătiţi!

Azi voi sunteţi totul în lume,

Muriţi, ca să fiţi izbăviţi!

 

Marş spre moartea cea dură,

Şi lui Boc să-i dăruim

Constituţionala!

Iar noi să nu hulim!

 

Culcat! Căci e o mântuire

În preşedinţi şi dumnezei!

Unire, salahori, unire!

Şi lumea va fi pentru EI!

Prea mult ne-au oferit  baronii

Ce-n lume, lux, afaceri se învârt:

Să adormim toţi bugetarii,

Să batem fierul şi să tăcem mâlc!

 

Marş spre moartea cea dură,

Şi lui Boc să-i dăruim

Constituţionala!

Iar noi să nu hulim!

 

Ţărani şi bugetari, noi suntem

Cancerul, mare mistuitor!

Pământul este-al celor veşnici,

Cei harnici plece unde vor!

Când vulturi lacomi, corbi de pradă,

Ca noi, plutesc de peste tot,

EI suferă şi speră-ntruna

Să ne supunem toţi lui Boc!

 

Marş spre moartea cea dură,

Şi lui Boc să-i dăruim

Constituţionala!

Iar noi să nu hulim!

GALLERY 6

 

   

DESPRE… ÎNVĂŢAŢI, ÎNVĂŢAŢI, ÎNVĂŢAŢI… NEOLOGISME!

Banc

Bulă şi Trulă stau de vorbă.

- Ce crezi tu, Bulă, mai este actuală vechea zicală leninistă: "învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi"?

- Da, dar în forma "înhăţaţi, înhăţaţi, înhăţaţi"!

      

O "cucurbitacee" cu ambiţie

Viaţa te aduce uneori faţă în faţă cu tot felul de experienţe "ilariante". Una dintre ele este legată de o "cucurbitacee" care s-a hotărât să meargă la şcoală - nu importă vârsta - cu dorinţa neostoită de a învăţa ceva ce trebuia să facă încă din "neolitic". Cum stătea ea aşa în "cubiculum" ei şi medita adânc la nemurirea sufletului, a gândit că acu' e momentul să înhaţe o diplomă, că deh, învăţământul românesc este oricum găunos până în măduva cărţilor, iar din lanţul trofic nu trebuia să lipsească tocmai ea, "cucurbitaceea". Trecută cu un deceniu şi jumătate de  juma' de secol, se simţea prea "ostracizată", aşa că hotărârea "crucială" a fost luată direct pe finanţele altora, din pure motive de morală. "Jansenistă" fidelă, a pornit "cruciada" întru descifrarea tainelor "capnomanţiei" privind anatomia umană. Aşa că s-a strecurat "astutios" spre băncile şcolii particulare (contra cost, bineînţeles), cu toate că avea o "fobie" pentru rasa umană, în general. "Duplicitară" şi "dubitativă" a reuşit să treacă de stadiul de "gemulă" şi a ajuns la faimoasa poziţie de "lanternou". Starea de "lasitudine" nu a părăsit-o însă, ba chiar s-a accentuat odată cu trecerea anilor. "Logoreea" s-a transformat rapid în "logopatie": prea multe informaţii şi prea multă "logică". Dar "cucurbitaceea" nu disperă, cere "clemenţă" de la profesori, de la colegi, de la prieteni, de la vecini… şi de la trecătorii de pe stradă chiar, într-o "clamoare" continuă. "Criticantă" "ferventă", adepta "fetişismului", nu acceptă nici un fel de "derogaţiune" de la morală şi… iar morală. Şi totuşi, suferă de "nosofobie". Aşadar, tratează practica spitalicească precum o "robinsonadă", dar speră să poposească pe alte meleaguri mai civilizate, eventual peste ocean, unde să-şi aducă o contribuţie "benevolă" (dar sponsorizată) în spirit  pur "benedictin" în ale moşitului. Declară sus şi tare că poate trăi şi într-un "bivuac", oriunde în altă parte, numai în ţara de baştină nu, pentru că nu înţelege limba maternă: sună ca o limbă străină pentru ea; dar totuşi învaţă în această limbă hulită şi speră la o diplomă care să-i confere un statut social, chiar dacă se apropie de vârsta unui "iguanodon". "Cucurbitaceea" are ambiţii măreţe!

         

Explicaţia neologismelor din text

• cucurbitacee = familie de plante dicotiledonate cu fructul cărnos şi coajă tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.
• ilariant = care provoacă râsul; hazliu.
• neolitic = ultima epocă a preistoriei, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită şi de bronz, prin apariţia agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăriei; neos = nou; lithos = piatră.
• cubiculum = cameră de culcare în casele romane; dormitor; cameră mortuară din galeriile catacombelor.
• ostraciza = a alunga pe cineva din viaţa publică; a exclude; a persecuta.
• crucial = de importanţă capitală; hotărâtor; decisiv.
• jansenist = adept al jansenismului; jansenism = mişcare religioasă apărută în Franţa în secolul al XVII-lea, ca o expresie a nemulţumirii păturilor intelectuale ale burgheziei şi nobilimii faţă de regimul absolutist şi faţă de dominaţia iezuiţilor şi care propovăduia rigorismul moral; rigid, auster, puritan.
• cruciadă = nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii.
• capnomanţie = pretinsă artă de a ghici după fum; kapnos = fum; manteia = prezicere.
• astutios = viclean
• fobie = stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă şi nemotivată; repulsie, antipatie pentru ceva.
• duplicitar = care are caracter de duplicitate; fals.
• dubitativ = care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă.
• gemulă = parte componentă a embrionului la plante, alcătuită dintr-un buchet de frunzişoare învelite într-o teacă protectoare; muguraş.
• lanternou = turn cu colonete aşezat în vârful unui dom, al unui edificiu; element de construcţie aşezat pe acoperişul unei hale, pentru iluminare şi aerisire.
• lasitudine = oboseală, plictiseală, dezgust.
• logoree = limbuţie (caracteristică unor nebuni); logos = cuvânt; rhein = a curge.
• logopatie = defect de vorbire, constând în exprimarea încâlcită a gândurilor.
• logică = ştiinţa formelor şi a legilor gândirii; gândire justă, raţionament temeinic; cerinţă firească, temei, raţiune.
• clemenţă = iertare, indulgenţă, îndurare, milă, bunătate, blândeţe.
• clamoare = strigăt, chemare disperată, urlet de protest.
• criticant = persoană care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfeşte, bârfitor, intrigant.
• fervent = zelos, pasionat, înfocat.
• fetişism = faptul de a adora fetişuri; formă timpurie a religiei în comuna primitivă; adoraţie oarbă, nemotivată, faţă de un principiu, de o concepţie.
• derogaţiune = derogare.
• nosofobie = teamă patologică de boli.
• robinsonadă = povestire despre naufragiaţi pierduţi; fantezie în care individul izolat apare trăind în afara societăţii.
• benevol = făcut de bunăvoie, nesilit.
• benedictin = călugăr dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în secolul al VI-lea de Benedict de Nurcie în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia.
• bivuac = cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităţilor; adăpost pentru noapte, făcut de alpinişti sau turişti.
• iguanodon = reptilă uriaşă fosilă din era mezozoică, asemănătoare cangurului, dar mult mai înaltă.

Morala:

Când cineva vrea să înveţe ceva, încearcă să caute o relaţia între ceea ce citeşte (depinde şi ce anume citeşte!) şi ceea ce ştie. Aceasta este învăţarea raţională. Vedem în jurul nostru oameni care învaţă ore întregi în fiecare zi, încearcă să memoreze informaţia, se pierd în notiţe şi tot felul de însemnări fără rost, întreabă pe unul sau pe altul, iar când este vorba să pună informaţia în practică se blochează, clachează şi nu mai sunt capabili să înţeleagă nimic. Se exprimă greoi, se împleticesc la tot pasul când trebuie să pună în practică ce au învăţat şi mai mult încurcă pe ceilalţi decât să-i ajute. Aceştia sunt o adevărată pacoste pentru cei din jur, indiferent că sunt colegi, familie, prieteni, simpli trecători, tineri sau bătrâni. Pe de altă parte, există oameni care nu prea se omoară cu învăţatul, care citesc o singură dată ceva şi iau note mari la examene, care sunt autodidacţi, care îşi însuşesc informaţiile "din zbor". Mai departe, în viaţă, aceştia din urmă se descurcă să aplice ceea ce au învăţat cândva doar teoretic, fără să se sinchisească prea tare. Sunt oamenii talentaţi care nu trebuie să se străduie pentru a înţelege din prima ceea ce alţii se chinuie ani întregi şi nu reuşesc să înveţe nici la tinereţe, nici la bătrâneţe. Interesant este că toţi aceşti oameni talentaţi sunt cei care fac carieră. Mulţi se reprofilează de-a lungul vieţii şi totuşi au acelaşi succes în noul domeniu de activitate. Învaţă la fel de repede şi pun în practică uşor tot ce au învăţat. Întrebarea este cum se face că există oameni multilateral dezvoltaţi, pe care, în orice domeniu i-ai pune, se descurcă impecabil, în timp ce alţii, oricât s-ar strădui, nu pot ajunge nici măcar la un nivel mediocru, nici măcar după o jumătate de secol de viaţă? Se vorbeşte tot mai des de "nebunia geniilor". Orice geniu are micile sale nebunii. Care este diferenţa dintre un om care vrea să înveţe orice şi oricum şi un geniu? De ce primul nu reuşeşte niciodată să pună în practică ceea ce învaţă în timp ce geniul aplică totul natural, fără cel mai mic efort? Pentru omul raţional este greu de observat bariera care se află dincolo de limitările raţiunii, barieră care de fapt l-a dus în sclavie. Cum poate raţiunea să observe ceva ce nu înţelege, să cunoască ceva ce nu vede, sau să stăpânească ceva ce nu cunoaşte?

Există o vorbă românească: toate la timpul lor. Există şi reversul ei: niciodată nu este prea târziu. Prima se aplică probabil la genii. A doua, cu siguranţă se aplică la neadaptaţi, la rataţi, la retarzi şi la toţi cei care cred că pot îngrăşa porcul în ajun.

Mi-a venit în minte o poezie din lirica norvegiană:

ÎNVAŢĂ DE LA TOATE

Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie să apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei,
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să înveţi din tot ce piere, tu, să trăieşti în veci!