Turmeric, șofran, curry - explicații

De curând m-a întrebat un prieten care este diferența dintre cele trei condimente despre care vorbește toată lumea și pe care mulți nu le cunosc. Toate au cam aceeași culoare (galben spre portocaliu deschis), toate trei coloreaza mâncarea și toate trei sunt sub formă de praf. Cum să le deosebim? La ce sunt bune ele? Ce proprietăți au? Păi să le luăm pe rând.

Turmericul

Curcuma (română) sau turmeric (engleză) iar în țările asiatice cunoscut sub numele de șofran indian (română) sau Indian safran (engleză) este un rizom din familia ginger (engleză) sau ghimbir (română), rădăcinoasă care se aseamănă cu morcovul sau cu ridichea albă ca formă, numai că are o culoare galben-portocalie pregnantă.

Este principalul ingredient care se pune la curry și reprezintă cel mai puternic condiment cunoscut în lume în combaterea bolilor potențial reversibile. Provine din sud-vestul Indiei (care este și principalul exportator din lume) unde crește la temperaturi de 20-30 grade C. Se folosește fie proaspăt, fie fiert (30-45 minute), uscat și apoi măcinat într-un praf fin, precum scorțișoara. În bucătăria asiatică se folosește la mâncăruri iar în India și Nepal se folosește și la dulciuri, nu numai pentru culoarea galbenă pe care o dă acestora ci și pentru proprietățile sale terapeutice. (vezi și articolul Cataif arăbesc dând click pe aici).

1. Conține elemente bioactive cu proprietăți medicinale recunoscute.
2. Este anti-inflamator.
3. Are capacitate anti-oxidantă mare pentru corpul uman.
4. Îmbunătățește activitatea creierului și previne bolile de îmbătrânire a neuronilor.
5. Scade riscul bolilor cardiace.
6. Previne cancerul și chiar este folosit în tratamentul cancerului în stare incipientă.
7. Previne și scade riscul apariției bolii Alzheimer.
8. Are efecte benefice în tratamentul pacienților cu artrită.
9. Are beneficii incredibile privind depresia (în loc de Prozac).
10. Amână îmbătrânirea și ajută la combaterea bolilor cronice.
11. Folosit în tratarea diabetului de tip II (în loc de Metformin și Syofor).
12. Reduce colesterolul (în loc de Lipitol).
13. Vindecă rănile deschise, purulente.
14. Folosit pentru albirea petelor de pe dinți.
15. Folosit pentru mățti faciale (îndepărtează acneea, petele rozacee).
16. Calmant pentru dureri.
17. Este anti-coagulant (în loc de Aspirină).

O linguriță de turmeric pe zi pusă în iaurt, mâncăruri, ciorbe, supe, ceaiuri are efecte incredibile pentru îmbunătățirea sănătății și pentru prevenirea bolilor cronice.

Șofran

Saffron (engleză) este cunoscut la noi drept șofran (română) provine din florile unei plante perene de toamnă Crocus sativus care crește în insula grecească Creta, cu o culoare galben-aurie pregnantă, dar care nu se găsește în sălbăticie. Face parte din familia florilor de iris. Conține un compus organic safranal (engleză) sau șofranel (română) care imprimă culoarea și aroma specifică a acestui condiment. Pistilul florii are o culoare spre portocaliu iar în funcție de zona unde se cultivă, acesta este mai pregnant sau mai pal. Acele fire din mijlocul florii sunt culese și uscate ele constituind de fapt condimentul. Din această cauză este cel mai scump condiment din lume în forma lui necombinată cu alte condimente cum este turmericul, pentru că și cultivarea lui se face exclusiv manual. Este necesar aproximativ 4500 de pistile pentru a face o uncie de șofran. Se găsește fie sub formă de flori (pistile uscate), fie sub formă de praf de un galben deschis pregnant. Cel mai pur șofran provine de fapt din Iran, fiind cunoscut încă din secolul 7 BC în vechea Asirie (acum 4000 ani) de pe timpul regelui Asurpanibal. Pe timpul lui Alexandru cel Mare a fost adus spre insulele grecești iar în China a ajuns odată cu invadatorii mondoli care l-au adus din Persia. Nu poate fi confundat cu turmeric deoarece are un cu totul alt gust, miros și culoare față de acesta. Este mai auriu, nu este picant deloc la gust iar în combinație cu apa nu îngălbenește ci mai degrabă scoate o culoare spre portocaliu deschis decât galben pregnant.

 

La ce se folosește șofranul?

1. Ca și colorant pentru textile, pentru că un gram de șofran poate colora 10 galoane de apă.
2. Are peste 50 componente volatile (Picrocrocin, for instance, is the main substance responsible for the strong taste. Safranal brings saffron its characteristic odor and fragrance. Crocin, which delivers the intense orange color, is an indication of this spice's medicinal qualities, i.e. its powerful carotenoids and antioxidants that can protect your body from free radical damage).
3. Inhibă și/sau reduce creșterea tumorilor.
4. Previne și/sau se folosește în tratarea cancerului de piele (cataplasme).
5. Reduce efectele secundare ale Cisplatin - medicament folosit în tratarea cancerului.
6. Ajută la detoxifierea rinichilor.
7. Previne cancerul.
8. Folosit în tratamentul bolilor degenerative.
9. Are efect stimulator în pubertatea întârziată.
10. Ajută în alopecie (chelie).
11. Protector împotriva răcelilor (se folosește în ceaiuri, supe calde, orez cu lapte, orez gătit sub orice formă - se pune un vârfuleț de cuțit).
12. Este anti-oxidant puternic.
13. Este sursă bogată de minerale (copper, potassium, calcium, manganese, iron, selenium, zinc and magnesium).

Curry

Este un condiment rezultat dintr-un amestec de mai multe condimente din bucătăria indiană (inclusiv ardei iute roșu, piper negru, sare). În funcție de regiune el poate conține ingrediente diferite. Cel mai cunoscut amestec curry este cel cu coriandru (română) sau coriander (engleză), chimion (română) sau cumin (engleză) - vezi și articolul Chimen și chimion dând click aici - și turmeric de unde și culoarea lui generală de galben-portocaliu pregnant, dar mai poate conține și boabe de muștar, piper negru și sare. Condimentul este o creație vestică datând din secolul 18. Se folosește la preparatele din pește, carne de vacă, carne de pui, fructe de mare și tocănițe din legume și ciuperci, precum și la orezul gătit în stil arăbesc. Este foarte apreciat în țări ca India (unde există curry cu 3 până la 20 de condimente amestecate), Sri Lanka, Pakistan și Bangladesh, dar și în Insulele Maldive, Nepal, Indonezia, Malaysia, Filipine, Tailanda, Vietnam, Insulele Fiji, Hong Kong, Japonia, Korea și în Europa și America. În Marea Britanie rețetele au fost introduse mai întâi prin Birmingham sub denumirea de balti de la recipientul asiatic balty în care se prepara mâncarea cu acest amestec de condimente.

 

Având în vedere că turmeric este unul dintre condimentele principale din cadrul amestecului curry (la care nu se amestecă niciodată șofran datorită prețului prohibitiv al acestui condiment, așa cum am arătat mai sus) beneficiile folosirii sunt (pe lângă cele enumerate mai sus):

1. Cele de la turmeric.
2. Datorită conținutului de chimion (a nu se confunda cu chimen) previne și stopează cancerul.
3. Reduce inflamațiile.
4. Previne instalarea osteoporozei (mai ales la femeile care au suferit operații de extirparea ovarelor).
5. Datorită conținutului de coriandru care distruge bacteriile din mâncare, previne și omoară bacteria E-coli din alimente.

CONCLUZII IMPORTANTE (din experiența proprie):

1. Foarte multă lume nu cunoaște diferența dintre chimen și chimion (română) sau caraway and cumin (engleză) - vezi articolul Chimen și chimion dând click aici.
2. Foarte multă lume confundă șofranul cu turmericul sau curcuma și riscă să cumpere turmeric la preț de șofran mai ales dacă pleacă în străinătate și vânzătorul înțelege că cel care cumpără nu cunoaște bine diferența.
3. Diferența dintre turmeric și șofran este ca turmericul colorează apa în garlben spre portocaliu deschis pe când șofranul coloreaza apa într-un galben auriu strălucitor. Turmericul este puțin picant având un miros specific de condiment, pe când șofranul are gust fad, fără miros specific.
4. Există în piețele asiatice, pentru necunoscători, șofran sintetic (synthetic yellow color powder - saffron) la prețuri piperate dar accesibile turiștilor, ca în fotografia de mai jos, care are în compoziție și sare în cantități infime, dar care atârnă la gramaj.
5. Toate trei condimentele diferă la culoare, gust și miros (dati click pentru mărire poze).

Red Chili Pepper (Ardeiul iute)

Chili red peppers have amazingly high levels of vitamins and minerals. Just 100 g provides (in % of recommended daily allowance) and no cholesterol:

• 240% of vitamin-C (Ascorbic acid)
• 39% of vitamin B-6 (Pyridoxine)
• 32% of vitamin A
• 13% of iron
• 14% of copper
• 7% of potassium

Chili plant is a small, perennial shrub with woody stem, growing up to a meter in height. It is native to Central American region where it employed as one the chief spice ingredients in Mexican cuisine for centuries. Later, it was introduced to the rest of the world by Spanish and Portuguese explorers during the 16th and 17th centuries. Today chili pepper is grown widely in many parts of the world as an important commercial crop.

Cayenne chilies have a strong spicy taste that comes to them from the active alkaloid compounds' capsaicin, capsanthin and capsorubin.

Here you have my plant from different views:

 

 

Ardeiul iute roșu are un conținut de vitamine și minerale extraordinar. Doar 100 gr. de ardei roșu iute (în procente) conține următoarele, fără urmă de colesterol:

• 240% vitamina C (acid ascorbic)
• 39% vitamina B6 (pirodoxină)
• 32% vitamina A
• 13% fier
• 14% cupru
• 7% potasiu

Ardeiul iute roșu este mic, perem cu o tulpină lemnoasă care poate crește până la un metru înălțime. Originar din America Centrală, fiind cunoscut ca un ingredient de frunte în bucătăria mexicană, el a fost folosit de secole în această parte a lumii. Ulterior a fost introdus și în restul lumii de spaniolii și portughezii care au colonizat America Centrală în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Astăzi, acest tip de ardei iute este cultivat în mai toate zonele lumii ca o cultură comercială importantă.

Ardeiul iute roșu este un condimet cu gust iute puternic datorită compușilor alkalini capsaicin, capsantin și capsorubin.

Mai sus aveți câteva imagini ale plantei mele crescută în apartament.

Cataif arăbesc

Aveţi chef de ceva dulce? Vă recomand cataif arăbesc, rapid de preparat şi extrem de ieftin. Aveţi nevoie de următoarele ingrediente:

1. O pungă de 400-500 gr fidea din orez

2. Zahăr vanilat un pliculeţ

3. Un plic gelatină pentru prăjituri dacă nu folosiţi budincă Dr. Oetker sau făină

4. Zahăr după gust

5. Alune, migdale sau arahide nesărate, ce aveţi prin casă, puteţi folosi şi nucă dacă nu vă place cu alune

6. Puţină coajă de lămâie

7. Esenţe după gust, lamâie, migdale sau rom

8. Un strop de şofran, dacă nu aveţi puteţi pune un vârf de turmeric (pentru culoare)

9. Cacao opţional

Cum se prepară

Într-o oală se pune puţină apă la fiert puţin mai mult decât acoperă cantitatea de fidea de orez avută la îndemână. În apă se pun 3 sau 4 linguri de zahăr, zahărul vanilat, coaja de lămâie, esenţele, un strop de sare şi un vârf de şofran sau turmeric, ce aveţi în casă. După ce fierbe apa, turnaţi fideaua în oală, fără să o rupeţi, stingeţi focul şi lăsaţi oala acoperită timp de 10 minute, cât să se înmoaie bine.

Între timp pisaţi arahidele, alunele sau migdalele (dacă aveţi toate trei sortimentele le puteţi folosi pe toate). Eu le-am măcinat cu aparatul de cafea, dar nu foarte fin, au rămas şi bucăţi mai mari. Nu am folosit nucă pentru că gustul n-ar mai semăna cu cel arăbesc.

După ce s-a înmuiat fideaua de orez, se scoate cu scurgătorul şi se pune pe o tavă puţin adâncă şi mai mare, ca mai jos.

Cu două furculiţe începeţi să răsfiraţi fideaua pe toată suprafaţa tăvii ca să arate ca mai jos. Practic o aranjaţi pe fundul tăvii.

Peste apa rămasă mai adăugaţi cam o cană sau cât estimaţi că vă mai trebuie să faceţi compoziţia care se pune peste fidea, adică budinca Dr. Oetker sau crema care va veni peste ce s-a pus în tavă. Dacă faceţi cu budincă, vedeţi instrucţiunile pe plicul cumpărat. Dacă faceţi fără budincă adăugaţi în apa rămasă şi completată după preferinţe plicul de gelatină pentru prăjituri, gustaţi şi mai adăugaţi zahăr dacă trebuie şi lăsaţi la foc mic până se dizolvă gelatina. Adăugaţi cacao dacă doriţi, eu nu am folosit cacao. Turnaţi toată crema peste tavă uniform, fără să mişcaţi pastele de la locul lor. De preferat ce preparaţi drept cremă să fie suficient ca să acopere pastele în întregime. Puteţi folosi orice fel de cremă chiar şi cea de tort.

După ce aţi turnat compoziţia toată, luaţi praful de alune, migdale sau arahide şi presăraţi uniform peste toată compoţiţia din tavă. Lăsaţi 4 ore la rece şi apoi puteţi să mâncaţi prăîjitura. Mai jos aveţi tava cu compoziţia şi cu alunele şi migdalele împrăştiate peste compoziţie. Vedeţi că nu am măcinat alunele perfect cu maşina de cafea, pentru o prezentare mai bună.

După patru ore de lăsat la rece fie în frigider fie afară că tot e iarnă şi noaptea sunt 4 grade ca în frigider, puteţi să tăiaţi felii din ea ca la pizza sau pătrăţele mici. Veţi vedea că prăjitura are o textură consistentă, gelatinoasă, iar pastele de dedesubt vor fi crocante. Prăjitura se poate face si cu fidea subţire românească pe care să nu o lăsaţi mult la înmuiat. Eu am folosit fidea din orez, mi se pare mai bună, dar merge şi cu fidea românească. Depinde de gust.

Poftă bună!

Spaghete cu ciuperci pleurotus

De ce anume aveţi nevoie:

• 1 wok (recipientul în care preparăm ciupercile) sau o cratiţă de teflon adâncă
• o oală pentru fiert spaghetele
• o sită de scurs spaghetele
• 2-3 căpăţâni de usturoi mici sau o căpăţână usturoi mare
• suc de roşii sau o conservă de roşii decojite în bulion
• ciuperci pleurotus o caserolă
• ceapă uscată 1 bucată sau cozi de ceapă verde de la 2 legături
• sare, piper, chimion praf după gust
• puţin ulei
• spaghete 1 pungă de 500 gr

Cum se prepară:

Punem în oală apă până la jumătate, punem în ea puţină sare şi puţin ulei, o lăsăm la fiert şi după ce dă în clocot, introducem un pachet de spaghete pe care le lăsăm să se fiarbă. După fierbere, le scurgem în strecurătoare, le spălăm sub un jet de apă rece şi le punem deoparte.

Între timp, tăiem mărunt usturoiul şi ciupercile pleurotus pe care le punem în wok. Peste ele punem puţin ulei, ceapa tocată sau cozile de ceapă, sarea, piperul şi chimionul (a nu se confunda cu chimenul sămânţă), aestecăm şi punem recipientul pe foc potrivit. Mestecăm din când în când, după ce încep să sfârâie, astfel încât ciupercile care lasă apă să se amestece bine cu condimentele folosite. Lăsăm să fiarbă până începe să scadă apa lăsată de ceapă şi ciuperci, după care adăugăm roşiile în bulion, tăiate mărunt. Amestecăm, lăsăm la fiert încă 5 minute, după care turnăm spaghetele şi amestecăm bine. Se mănâncă după 5 minute.

Strawberry I Like

 

Pizza

Ginger Benefits

Click the image to enlarge and read the ginger benefits.

Coffee Benefits

Click the image to enlarge and read the benefits of the coffee.

Tortilla şi mămăliguţă cu brânză şi smântână

O reţetă uşoară, se prepară rapid, este bună pentru cei care mănâncă mai consistent dimineaţa (eu de obicei nu mănânc dimineaţa, beau doar cafea, sucuri, ceaiuri de toate felurile).

Reţeta este pentru două persoane.

• un cartof mai mare sau doi cartofi mai mici
• trei ouă
• piper un vârf de cuţit
• boia iute un vârf de cuţit (pentru cei care mănâncă picant)
• brânză de burduf sau telemea rasă după gust
• ulei pentru prăjit cartofi
• mălai în funcţie de cantitatea dorită
• sare după gust
• smântână

Se taie cartoful bucăţele mici şi se pune la prăjit ca la cartofii prăjiţi, într-o tigaie de teflon cu puţin ulei. Între timp se bat cele trei ouă într-un recipient, se pun condimentele de mai sus după gust, se pune brânza. După ce s-au prăjit cartofii, se scot din tigaie, se scurg pe un şervet şi se pun apoi imediat peste ouăle bătute. Compoziţia va arăta cam aşa:

Se ia aceeaşi tigaie, se scurge surplusul de ulei din ea (ţineţi minte, folosiţi o tigaie de teflon), se pune pe foc tigaia şi după ce este încinsă, se pune jumătate din compoziţia de mai sus, ca şi cum aţi pune omleta la făcut. Se lasă 2-3 minute la foc potrivit, se întoarce cu o paletă (sau dacă aveţi tigaie de pan cake, cu tigaia direct) şi gata tortilla. Se pune pe o farfurie.

Între timp facem mămăliguţa după metoda clasică. Punem apă la fiert cu o linguriţă de sare, când fierbe apa turnăm mălaiul şi mestecăm să nu se facă nici un fel de cocoloaşe. Lăsăm la foc mic să fiarbă compoziţia şi gata mămăliguţa. Punem pe o farfurie, punem peste ea puţină brânză rasă de burduf sau telemea şi două linguri de smântână. Bine de ştiut: dacă nu aveţi o ustensilă specială pentru amestecat mămăliga, puteţi folosi o paletă de la mixer aşa ca în imagine. Este extrem de utilă.

Poftă bună!

BUNE PENTRU SĂNĂTATE

Multă lume nu cunoaşte faptul că pe piaţa românească există câteva produse care sunt benefice pentru sănătatea lor. Sunt relativ scumpe pentru orice buzunar, dar cine îşi permite, le poate achiziţiona şi consuma. Câte nu cunosc oamenii privind alimentaţia…

Să începem cu:

GOJI

Goji, goji berry or wolfberry is the fruit of Lycium barbarum (Chinese: 寧夏枸杞 pinyin:Níngxià gǒuqǐ) and Lycium chinense (Chinese: 枸杞 pinyin: gǒuqǐ), two very closely related species of boxthorn in the family Solanaceae (which also includes the potato, tomato, eggplant, deadly nightshade, chili pepper, and tobacco). The two species are native to southeastern Europe and Asia. (sursa: Wikipaedia)

Fructul face parte din familia Solanaceae (care include cartoful, roşia, vânăta, ardeiul iute şi tutunul). Are valoare nutritivă mare şi este antioxidant. Se găseşte în stare uscată la noi. Puneţi în apă un pumn de goji, lăsaţi 15 minute şi apoi mâncaţi fructul rehidratat. Fructul este folosit în medicina naturistă din China şi din alte ţări. Puteţi fologi goji la orez, în prăjituri, la supe tonice, în ceaiuri (ex. pu-erh) dând un gust aparte acestor preparate. Fructul conţine un nivel ridicat de vitamina C.

QUINOA

Quinoa (/ˈkiːnwɑː/ or /kɨˈnoʊ.ə/, Spanish: quinua, from Quechua: kinwa), a species of goosefoot (Chenopodium), is a grain-like crop grown primarily for its edible seeds. It is apseudocereal rather than a true cereal, or grain, as it is not a member of the true grass family. As a chenopod, quinoa is closely related to species such as beetroots, spinach and tumbleweeds.

Bobiţe mici, închise la culoare, cât vârful de ac cu gămălie, seminţe ca cele ale spanacului, quinoa creşte în Ecuador, Bolivia şi Columbia. Anul 2013 este declarat Anul Internaţional Quinoa. Quinoa este o proteină complexă. Se poate folosi câte o linguriţă sau două în toate mâncărurile cu sos, în supe, la sosurile de fripturi. Conţine fibre, potasiu, magneziu şi fier.

CHIMEN ŞI CHIMION

Chimen (Carum carvi) este o plantă bianuală din familia Apiaceae, care creşte în Europa şi în vestul Asiei în soluri argiloase, uscate. Are, ca şi Chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiţii ideale şi pentru a produce fructe aromate.

Chimion (Cuminum cyminum) este tot o plantă anuală din aceeaşi familie, Apiaceae, răspândită din estul Mării Mediterane până în estul Indiei.

Cumin and Caraway

Chimenul (în engleză caraway) nu este acelaşi lucru cu Chimionul (Cuminum cyminum, în engleză cumin). Este incorect şi foarte mulţi fac această confuzie în diverse publicaţii, în special pe internet. De la Chimen se folosesc în general fructele sau rădăcina, iar de la chimion se folosesc atât seminţele cât şi fructele. Seminţele de Chimion sunt mai iuţi, mai deschise la culoare şi mai mari decât fructele Chimenului. Chimionul este utilizat ca şi condiment cu preponderența în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, vestul Chinei, India, Cuba şi nordul Mexicului. Chimenul, pe de altă parte, este folosit la condimentarea brânzeturilor, a cărnii, sau la prepararea supelor şi cremelor de legume în special în Europa Centrală şi Scandinavia. Chimenul este foarte apreciat în terapeutica naturistă datorită proprietăţilor lui de a regla funcţiile stomacului, fiind şi un antiinflamator intestinal. Cu mult timp înainte, Chimenul era utilizat la vindecarea răcelilor şi durerilor de stomac, astăzi el are întrebuinţări multiple: tratează anorexia, hemoroizii (pulbere de seminţe de chimen), dismenoreea, bronşita, colicile intestinale, reglează menstruaţia şi elimină viermii intestinali. Ceaiul de seminţe de Chimen se recomandă pentru tratarea afecţiunilor menţionate anterior. Cataplasmele cu seminţe de chimen fierte ajută la tratarea sânilor inflamaţi şi umflaţi.

CHIMEN – CARAWAY

CHIMION – CUMIN

CINCI MOTIVE SĂ BEŢI CEAI VERDE

1. Conţine antioxidanţi puternici
2. Diminuează riscul apariţiei cancerului
3. Creşte puterea de ardere a grăsimilor
4. Reduce stressul
5. Are un gust nemaipomenit

DIY HAIR MASK RECIPES

HEALTH BENEFITS OF FIGS

Fig fruit is low in calories. 100 g fresh fruits provide only 74 calories. However they contain health benefiting soluble dietary fiber, minerals, vitamins and pigment anti-oxidants that contribute immensely for optimum health and wellness.

Dried figs are excellent source of minerals, vitamins and anti-oxidants. In fact dried fruits are concentrated sources of energy. 100 g dried figs provide 249 calories.

Fresh figs, especially black mission, are good in poly-phenolic flavonoid anti-oxidants such as carotenes, lutein, tannins, chlorgenic acid...etc. Their anti-oxidant value is comparable to that of apples at 3200 umol/100 g.  In addition, fresh fruits contain adequate levels of some of anti-oxidant vitamins such as vitamin A, E, and K. Altogether these phyto-chemical compounds in fig fruit help scavenge harmful oxygen derived free radicals from the body and thereby protect us from cancers, diabetes, degenerative diseases and infections.

Also research studies suggest that chlorogenic acid in these berries help lower blood sugar levels and control blood glucose levels in type-II diabetes mellitus (Adult onset) condition.

Fresh as well as dried figs contain good levels of B-complex group of vitamins such as niacin, pyridoxine, folates and pantothenic acid. These vitamins function as co-factors for metabolism of carbohydrates, proteins and fats.

Dried figs are excellent sources minerals like calcium, copper, potassium, manganese, iron, selenium and zinc. 100 g of dried figs contain 640 mg of potassium, 162 mg of calcium, and 2.03 mg of iron. Potassium in an important component of cell and body fluids that helps controlling heart rate and blood pressure. Copper is required in the production of red blood cells. Iron is required for red blood cell formation as well for cellular oxidation.