Decembrie posomorât

Mâine este Ziua Națională a României din celebrul an 2016. O zi care se dorește a fi o sărbătoare de conciliere națională, va deveni, spre zorii zilei, fără îndoială, o arenă a dezbinării, a urii, a tuturor angoaselor celor care sunt jos, foarte jos în sondajele pentru alegerile ce vor urma pe 11 decembrie 2016 - parlamentarele. 

Tonurile înalte, acuzele, presupusele scenarii ale conspirației - mai ales din partea doamnelor din polica autohtonă, balcanică - toate vor acoperi mâine ecranele televizoarelor. Au vervă destulă ele, doamnele cu voce de altiste, ca să acopere sărbătoarea noastră, a tuturor românilor.

În noiembrie 2014 scriam un articol după ce noul președinte, chipurile al tuturor românilor, a câștigat alegerile. Am recitit acum acel articol să văd dacă am avut fler ce ne va aștepta. Ei bine, da, am avut premoniție… Socotiți și dvs. https://goo.gl/jBSRdq

Se încinge lupta pentru ciolan. O parte a celor care ne vor voturile și sunt de un penibil inimaginabil, nu mai pot ieși din șabloanele cu ”penalii”! iar ceilalți stau in expectativă, să vadă pe ce drum o apucă dulării înrăiți. Dezinformarea este la ordinea zilei, tinerii frumoși și liberi, veniți de peste mări și țări ca să ne salveze pe noi, prostimea, de corupții PSD-iști, toarnă aceleași și aceleași vorbe, precum pionierii instruiți pe timpul regimului comunist, odios, care recitau ode de slavă, fără noimă, cu vorbe searbede, lipsite de sens, dar răcnite din bojocii uscați de neștiință și de indiferență.

Îndoctrinarea lor a mers până acolo încât sunt siguri de câștigul garantat. Banii, sponsorizările, cred ei, le vor rezolva toate problemele de comunicare și de indiferență față de un popor greu încercat de-a lungul vremurilor. Cu ăștia, treacă-meargă, sunt lipsiți de cultură, de patriotism, de spirit de sacrificiu, se uită numai la câștigul propriu, la blana ursului din pădure, fără să mai socotească riscurile ridicolului, al desuetului, al penibilului, al rațiunii…

Dar ce ne facem cu cei vechi, care parcă sunt lobotomați și care toți în flanc repetă la nesfârșit aceleași vorbe, neadevărate, după ce au fost într-o altă tabără, alături de cei pe care-i blamează acum cu atâta ardoare?!

Suceala asta, cică politică, face rău, mult rău tuturor. Dar mai ales lor. Pentru că nu sunt credibili, nu mai sunt ei, cei de la început, sunt niște puppets din cel mai ieftin material posibil existent pe Pământ și de sforile cărora trag toți din toate părțile. Mi-e greu să analizez ce oameni se află în jurul nostru la un moment dat. Dacă aș fi un analist de paranormal aș fugi mâncând pământul. Cu atâtea energii negative, dar cu incantații pe voci mieroase, prefăcute, optimiste, să fie bine ca să nu fie rău, să ne iubim, să ne dăm mână cu mână… când de fapt ei umblă cu capul de mort putred înfipt în țepușa stindard și militează pentru conciliere…. Doamne Ferește!

Încep să mă întreb dacă merită ca la petrecerea privată a președintelui de doi ani (să nu spun altfel) să mai fie prezent și poporul român. Căci, după criteriile impuse de la Cotroceni, doar o mână de oameni are voie să participe la Arcul de Triumf. Poporul român ar trebui să vină după plecarea amfitrionului, căci gloata pute, nu se cade să stea în preajma stăpânului, darămite la masa lui… (chermeza dintre nepenali de la Palat).

Halal președinte al tuturor… halal sărbătoare… de haram să le fie. Hai sictir! (că vine frigul) și dăm pagina https://goo.gl/F0gDyb

Schimbăm iarăși foaia. Târgul de Crăciun se deschide pe 1 decembrie 2016. Devenit deja o tradiţie a Capitalei, va avea loc în perioada 1 – 30 decembrie 2016, în Piaţa Constituţiei. Evenimentul deschide oficial sezonul sărbătorilor de iarnă printr-o serie de atracții care celebrează Crăciunul autentic românesc. Bucureştenii sunt așteptaţi între orele 10.00 şi 22.00 cu delicii culinare din bucătăria autohtonă, spectacole tradiționale românești, concerte, obiecte realizate manual şi decorațiuni de Crăciun. Să nu uităm luminițele care se vor deschide în oraș tot azi.

Verificarea, după verificarea verificării

Există legi emise pentru regulile din societatea noastră, iar cei trimiși să verifice aplicarea lor, sau cea mai mică încălcare, sunt cei mai draconici oameni. Sunt nepregătiți, obtuzi, cu gânduri de îndeplinire a unui plan camuflat de amenzi și condamnări, dar care se prezintă ca niște justițiari fără pată. Așa numitul verificat rămâne cocoșat în fața avalanșei de nereguli turnate în capul său de ”oamenii drepți”, cu genți impozante în mâini, cu atitudini de stăpâni atotștiutori ai neprețuitei ideologii ”în respectul legii”.

Oh, și câte legi există la noi.... ca un păienjeniș. Fiecare scotocește pe oriunde apucă, invocă articole sofisticate de lege, cu trimitere la amendamente, la completări și la norme de aplicare, la ordonanțe de urgență, la hotărâri ale guvernului, după care... ce să vezi, taman cel care respectă cât de cât acest păienjeniș, este pe loc avertizat, amendat sau chiar încătușat că nu a respectat ce a dat legiuitorul. Astea sunt ”organele de drept”.

Dacă faci valuri, vin verificările la verificare. Adică cei cu o treaptă mai sus, subșefii, la fel de nepregătiți, la fel de rău voitori și la fel de puși pe sancțiuni de tot felul, dar de data aceasta asupra a două grupuri de oameni – în funcție de interese – unul al năpăstuiților verificați, iar al doilea, cel al verificatorului primar.

Alte nereguli, alte invocări, alte reproșuri și alte sancțiuni. Dar parcă se mai domolește lumea furibundă când constată că verificatorul este verificat și el la rândul său, pe lângă deja îngenunchiatul ”făptuitor”, înfierat de la prima verificare.

Însă, dacă se ajunge la reclamații, la denunțuri sau la presă, atunci să vezi. Vine valul trei de verificare, după verificarea verificării. Aici sunt grupurile de interes, de unde fiecare își trimite reprezentanții să se lupte cap în cap cu o singura miză: cine este cel mai indezirabil și cine trebuie scos din cursă, indiferent prin ce metode. Iar aici este folosit tot arsenalul de arme, fie că armele sunt acceptate sau nu. Este un război dus din umbră, de grupuri de interese uneori chiar necunoscute publicului larg, iar la suprafață sunt băgați doar cei care par a avea o așa-zisă credibilitate. La vedere se scurge – din acest război neconvențional – doar dâra pestilențioasă a cancan-ului, a îmbârligăturilor de foaier, a persoanelor cu moravuri dubioase, a disparițiilor cu iz de Mafia, a conspirațiilor manipulatoare, toate cu mare priză la populația însetată de ”pâine și circ”.

Cine vine însă după al treilea val de verificare? Aici e nebuloasa. Aici începe teoria conspirației. Poate vreun extraterestru, poate divinitatea, poate Universul, poate nimeni. Fiecare are teoria lui pe care o argumentează cu sau fără probe, dar o dezbate vehement, în funcție de convingerile proprii și de nivelul lui de percepție asupra lumii înconjurătoare și a semenilor săi, presărați fără discriminare în această lume ciudată.

În istorie, lucrurile se desfășurau la fel, doar că la altă scară și cu alte tehnici, în funcție de vremuri. Dacă ați citit ”Numele trandafirului” de Umberto Ecco, dacă ați văzut serialul excepțional ”Borgia” cu acel papă corupt, afemeiat, incestuos, dacă ați citit despre operațiunile secrete din spatele celui de-al Doilea Război Mondial, dacă ați trăit înainte de 1989 și după, cei 26 de ani... atunci știți despre ce vorbesc.

Dacă însă sunteți acei tineri ”frumoși și liberi” cu pofte nesatisfăcute de parvenire, de ajungere în vârful piramidei fără sacrificii, fără scrupule și mai ales cu dorința de răzbunare pe oricine și pentru orice, atunci calea vă este bătătorită de ierarhia existentă, construită tocmai pe șantaj, manipulare, influență, intoleranță, lipsă de empatie și interese ascunse de genul ”care pe care”.

Ghidul nesimțitului de Radu Paraschivescu

Nicolas Dobresco (http://www.toateblogurile.ro/bloggeri/nae007) mi-a apreciat o postare anterioară de pe ToateBlogurile intitulată Încăpățânații (http://www.iris-milkywaygalaxy.blogspot.ro/2015/11/incapatanatii.html) și mi-a sugerat completarea acesteia cu o carte excelentă pe care o recomand tuturor. Se numește „Ghidul nesimțitului” de Radu Paraschivescu, o excelentă descriere a unor indivizi din jurul nostru care ne exasperează zi de zi și ne ucid idealurile, visurile, pofta de viață, dar mai ales care ne fac să ne retragem în propriul bârlog și să scriem (cei care mai putem) pentru cei care mai doresc să citească.

Puteți citi cartea pe Scribd (https://www.scribd.com/doc/11560732/Radu-Paraschivescu-Ghidul-Nesimtitului) – o delectare de zile mari. Mulțumesc autorului și persoanei care mi-a recomandat cartea.

Îmi permit să vă sugerez să vedeți în lectura Maestrului Radu Beligan o mică, foarte mică introducere în subiect.

Citat din carte:

Decalogul nesimţitului

1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocorește lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refuză-le de plano.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să-ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri.
10. Nu uita că marele tău dușman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest și cuvânt.

Lectură plăcută!

Încăpățânații

Am auzit într-un sat o vorbă de la cineva la care eram în vizită: „Nu trezi prostul că-l deștepți!” Mi-a rămas în minte până acum și la experiența de viață pe care am acumulat-o până la acești ani ai mei, mi-am dat seama că persoana respectivă avea mare dreptate. De la prostie până la răutate este doar un pas, iar demarcația dintre cele două este de foarte multe ori imperceptibilă. Prostia și răutatea sunt adesea strâns legate de încăpățânarea celor care nu vor să se informeze, nu vor să învețe și mai rău, o țin pe-a lor, convinși fiind că sunt deținătorii adevărului absolut, așa cum este el ilustrat de un suflet schingiuit de complexe, de frustrări și de neîmpliniri.

De aici până la bârfă cu cei de teapa lor este doar un pas. Căci cine se aseamănă se adună, așa spune o vorbă românească. Și astfel, încăpățânatul nu este în stare să discearnă adevărul de minciună, empatia de ură, ranchiuna de împăciuire, iar viața lui se scurge în această nebuloasă pe care o împrăștie peste cei din jur fără scrupule, făcând viața amară tuturor celor care vin în contact cu el, voit sau nevoit.

Mă întrebam de multe ori de ce Creatorul a lăsat astfel de ființe pe Pământul nostru mic, pierdut într-un Univers de care nu știm mai nimic, pe lângă multele alte anomalii pe care fiecare dintre noi le întâlnim la fiecare pas în viața noastră scurtă și trecătoare și nu am găsit un răspuns care să mă satisfacă.

Einstein spunea extrem de pertinent că Universul și prostia sunt infinite, însă nu este așa de sigur în ce privește Universul. Mare adevăr din gura unui savant câștigător al Premiului Nobel.

Cine o fi inventat prostia? Nu am găsit nicăieri nici un fel de material care să mă lămurească. Dar sunt sigură că nu a venit de la Creator. Așa cum nici știința nu vine de acolo. Poate doar harul să vină de undeva, dacă o fi cineva acolo sus care să împartă așa ceva. Iar dacă este vorba de împărțeală, nu sunt lămurită care sunt criteriile după care cineva primește har și altcineva este „înzestrat” cu prostie. Cum spun fețele bisericești când nu au răspuns pertinent: astea-s mistere sau taine…

Așadar, printre toate misterele și tainele care ne înconjoară viața noastră scurtă în același Univers pe care abia acum începem să-l descoperim, să ne ocupăm de încăpățânatul perpetuu, de prostul intolerant, de mincinosul notoriu, de scandalagiul veșnic nemulțumit și care pozează întotdeauna în victimă în fața semenilor de aceeași teapă cu el. Cum îl recunoaștem? Simplu. Studiindu-l pe termen lung. Sunt peste tot în jurul nostru, în familie, printre vecini, printre colegii de școală, liceu, facultate sau serviciu, în grupul de prieteni sau cunoștințe cu care intrăm în contact la un anumit moment, pe stradă, la magazine, printre cei pe care-i votăm cu nonșalanță să ne reprezinte interesele și mai rău, printre cei pe care nu-i alegem dar sunt numiți să facă dreptate – dreptatea lor strâmbă și răutăcioasă.

Prostul se îmbracă întotdeauna îngrijit, este atent la detalii și vrea să fie remarcat ori de câte ori „iese în lume”. Se comportă ca un atotștiutor, dar când deschide gura să spună ceva… oooppppssss! Stâlcește cuvintele și vorbește agramat (eu sunt propitarul… am doar atât cotă individă… unde este banii și facturilii…), iar când începe să scrie te iei cu mâinile de cap, confundă â cu ă (hotârăre), scrie întotdeauna ilizibil și la plural cu un singur i (unde este bani și facturili).

Proasta în schimb își etalează ultimele achiziții iar dacă ele nu sunt remarcate de anturaj, imediat începe să se laude cu ele menționând întotdeauna prețul și firma de unde le-a luat. Ambii proști gesticulează amplu când vorbesc, iar tonul de adresare este supărător de ridicat. Contrazic la fiecare cuvânt pe oricine încearcă să aibă un dialog cu ei.

Prostul trece ușor de la injurii la amenințări dacă este contrazis mai ales în public, începând cu ținuta celuilalt, cum este îmbrăcat, ce mănâncă, ce spune și culminând cu înjurături și calomnii țipate ca să audă cât mai multă lume din jur. Nu stă o clipă locului, se mișcă tot timpul ca să atragă atenția atunci când nu poate vorbi, se ceartă frecvent cu oricine îi iese în cale, iar dacă nu se ceartă este într-o agitație continuă ca orice persoană extrem de colerică. Pozează la început ca un om jovial și dornic de dialog, dar după primele trei minute nu se poate stăpâni și trece la atac pe toate planurile. Dă lecții tuturor despre orice îi vine la gură, iar dacă este privit cu condescendență de auditoriul obligat să stea în preajma lui (căci nici un om normal nu stă de plăcere lângă un astfel de specimen uman) se așteaptă la comentarii pozitive care să întărească prostia pe care o emană cu o rapiditate uluitoare. Vorbește întotdeauna foarte precipitat, agitat, tare, râde de propriile glume proaste, are de spus câte ceva presupus sarcastic de fiecare din preajma lui, după care, dacă nu este băgat în seamă de nimeni, trece la gesturi obscene de care singur se mândrește. Este misogin dacă este bărbat, nu suportă inteligența femeilor, iar dacă este femeie este extrem de invidioasă, clamând însă cu voce tare că nu o interesează alte persoane, că se bucură pentru succesul altor femei însă ochii și figura îi trădează răutate și micime sufletească. Gura i se face pungă și după trei minute își ia tălpășița din anturaj justificând că are treabă și să nu are timp de pierdut cu prostii.

Contrazicerea pe orice temă este literă de lege la proști. Orice ai spune sau orice ai discuta, proștii te contrazic dar fără argumente. Iar dacă intri în polemică pe o temă dată ca să-i convingi că greșesc și îi sfătuiești să se informeze corespunzător, dându-le indicii de unde și cum, îți declară război deschis. Nu numai că încep să mintă crezând că pot convinge că au citit ici și colo despre subiect, dar gesticulează și ridică tonul la tine ca și cum ei știu ce știu iar tu ești de fapt cel care habar nu ai despre ce vorbești. Nu contează subiectul, proștii sunt „informați” despre orice și oricând. Nu citesc, nu scriu decât când sunt obligați să facă vreo cerere la vreo judecată. Dacă citesc, o fac pe sărite, nu înțeleg mai nimic și interpretează ce au citit prin prisma intereselor proprii și meschine, fără să treacă prin filtrul gândirii nimic. Frecventează Facebook pentru că e la modă, dau Like-uri și apoi discută pe la colțuri cu cine are urechi de ascultat, începând discuția întotdeauna cu: „Ai auzit despre….? Ai văzut pe…? Ce zici de…?”

Proștii pozează întotdeauna în victima cuiva, a părinților, a fraților, a vecinilor, al prietenilor, ai autorităților, a tuturor. Se lamentează cu nedreptăți închipuite când de fapt ei sunt cei care au un comportament antisocial. La fiecare propoziție solicită confirmarea ascultătorului că au dreptate și când o primesc, nu se mai opresc din turuit, trecând de la un subiect la altul fără să mai asculte răspunsul la vreo întrebare pusă. Ei întreabă, ei răspund. Vor să se audă vorbind, iar dacă nu sunt lăsați ridică tonul pentru a acoperi pe toți și toate zgomotele din jurul lor. Ei sunt singurii importanți în ecuație, ei sunt buricul Universului și ca ei nu este nimeni. Ei da, proștii sunt și „credincioși”, invocă numele Domnului ori de câte ori este nevoie, de orice sărbătoare, se închină în fața oricărei biserici ieșită în cale, fac pomeni cu mulți martori și dacă se întâmplă să nu-i aibă, se laudă cu ce au dat de pomană și pentru cine au făcut-o menționânt întotdeauna cât i-a costat și ce efort bănesc au făcut pentru cutare sau cutare. Iar după pomană, încep să blesteme pe toți presupușii dușmani, fără să uite a se închina cu un „Doamne iartă-mă” ca în filmul Cuibul de Viespi.

Să-mi fie milă de ei? Să-mi fie silă? Habar nu am. Universul așa cum este el, necunoscut încă ființei umane, poate da și rebuturi. Însă un măr putred strică un coș întreg de mere sănătoase.

Morala: În fața prostului și la curul calului să nu stai niciodată, căci nu știi când te „pălesc” ambii, fiecare în felul lui și în ce moment.

Regele de pică!

Cum era vorba aia românească... Mutu’ ...ute pământul?! Da, aşa era. Se pare că voturile lui Iohannis din 17 nov. 2014 le-a numărat Anastase!

Se votă în România (vorba lui Esca intrată în istorie… se futu butonu'), Anastase numără voturile și… ghici cine vine la cină?

Senzaţional, chemaţi-vă rudele, vecinii, prietenii, urmează SENZAŢIONAL, trageţi-vă răsuflarea, luăm o pauză şi rămâneţi să citiţi în continuare, pentru că... „nici nu ştiţi ce pierdeţi” Dan Diaconescu Direct!!!

Ieşi regele de pică, Ianoş, Iohannis, Ion, viitorul României, Jean, John... sau whatever! Chiar aşa să fie?! „Las-o-n sânge”, zicea defunctul Dan Iosif...

De la băs, tinerii şi diaspora au ales „face” prin „buci” = facebuciştii tineri şi neştiutori care cică au votat împotriva comunismului... a lui Ponta... fără să aibă habar că au fost conduşi timp de zece ani de un băsist securist comunist. S-a adăugat diaspora care latră pentru drepturile şi libertăţile dintr-o ţară lăsată de izbelişte de exact ei, care au plecat peste mări şi ţări şi care nu se confruntă cu neajunsurile, nedreptăţile şi îngrădirile celor rămaşi între graniţe, sărăciţii regimului instaurat prin fraudă, minciună, manipulare şi dezinformare.

Jocurile au fost făcute, neamțu' a venit la putere și în numrele liberalismului mascat în dreapta care luptă împotriva stângii, pregătește România pentru lovitura finală. Dar până atunci, curg ordinele. Tu, acolo!… El, dincolo!… Ei, dispar!… Ea, (Udrea?!) apare! Voi, tăceți!… Ele, să piară!… EU CONUC!!!

În sfârşit, cică s-a instaurat democraţia în România. Acu’ investiţiile se vor face în case, nu în copii. Un copil la două mandate ajunge! Ca în China, prea mulţi copii strică. Gata cu pomenile electorale pentru pensionari. Prea mulţi şi ei, să se auto-trieze pe cale naturală, vorba lui Boc. Cică toţi vor „pomeni electorale”... Mangafaua nu e de acord. Pe plan politic unii suferă, altora le pare rău, unii regretă, alţii demisionează... ceilalţi jubilează, iar marinarul, pe punte, contabilizează. Facebuciştii au vrut DREAPTA! Să fie primit, bogdaproste! Vor avea parte de o DREAPTĂ...

Toţi la muncă... „ARBEIT MACHT FREI” (Munca te eliberează)!

Nein vorbe, ci fapte. (CIIIINEEEEEE TACE ŞI FACE? IOHANNIS!)

Nein parlamentari, să plece din Parlament ai noştri corupţi, să vină ai noştri „liberali” reformaţi de Iohannis, vorba aceea, pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii...

Nein pensionari care să primească pensii mărite de la guvern, să grăbim ieşirea naturală din sistem!

Nein salarii mărite, voluntariatul este o datorie pentru ţară...

Nein privilegii pentru oricine, sacrificiul supuşilor pentru conducător înnobilează...

Nein proprietăţi pentru pulime, lăsaţi casele să vină la mine... (CIIIINEEEEEE TACE ŞI FACE? IOHANNIS!)

Nein alocaţii mărite pentru copii, investiţi în imobiliare, copiii sunt şi ei o marfă...

Nein, nein, nein... pleacă whisky, vine Nein! Jawohl!!!

Facebuciştii inculţi, necitiţi, agramaţi, au votat cică, împotriva comunismului. Păi acum or să ştie ce înseamnă capitalismul pe care şi-l doresc.

Unul la putere şi un milion la galere! Asta vă aşteaptă, nouă generaţie de votanţi care aţi făcut 18 ani acum şi votaţi prima oară pentru o dreaptă cică nespoită, liberă, pentru „generaţia în blugi” şi pentru „bună pentru România”. Numai că voi sunteţi cu votul iar ei sunt cu ciolanul. Vouă nici o ciozvârtă nu vă va reveni, pentru că gurile nesătule şi hulpave de 10 ani din spatele ţiplei de poleială ieftină sunt hienele şi coioţii consacraţi: Blaga, Udrea, Videanu, Berceanu, Boc, Anastase, Flutur, Blejnar şi camarila, iar în capu’ listei, „amiralul” de la Cotroceni.

Locuri de muncă de la Ianoş n-or să vadă, că el cică nu face pomeni electorale. În schimb îi va trimite să se descurce cum a făcut şi el acu’ 25 de ani... care cu negoţul (copiii vor fi la mare căutare prin scăderea numărului lor), care cu însuşirea de case de la bătrâni (că E MULŢI, vorba feisbuciştilor), care cu furtişagul din meditaţii (acu’ le zice mai nou şi pe un plan extins CONSULTANŢE)...

Acu’ v-aţi prins de ce Merkel a luptat să rămână băse la putere? A numit mai întâi pe sluga băse ca să fezandeze România, acu’ l-a instaurat pe Ianoş ca să frăgezească ţara şi pe urmă vine neamţu’ stăpân să exploateze tot ce mai e de exploatat din România.

Încă din 2009 răzătoarea Werner (Ianoş) a tăiat şi a tocat mărunt şi constant tot ce a găsit în cale, pentru a ajunge în final, în 2014, acolo unde şi-a dorit el (sau şi-au dorit cei din UE). Nu există cale de mijloc între sclavie şi libertate, între comunism şi capitalism, între dictatură şi democraţie. Ori ai una, ori cealaltă. Restul vorbelor sunt doar de umplutură. Nu există semi-sclavie sau libertate moderată. Nu există neo-comunism sau neo-capitalism, aşa cum nici aşa-zisă dictatură nu există şi nici o democraţie în tranziţie. Toate sunt vorbe de clacă, de scriitori, de povestitori. Există doar sclavie sau doar libertate, doar comunism sau doar capitalism, aşa cum există doar dictatură sau doar democraţie. Două percepte să existe în acelaşi timp şi pe acelaşi spaţiu geografic încă nu s-a întâmplat. Că manipularea îndulceşte perceptele cu vorbe mieroase dar fără valoare, asta-i cu totul altă poveste.

Tinerii facebucişti vor avea ce şi-au dorit, ce au votat, pentru ce au ieşit în stradă. Gustul va fi amar, ca de pelin, dar satisfacţia nebunului rămâne aceeaşi: „i-am făcut-o! spuse frecându-şi mâinile, după care dădu ortu’ popii!”