The romance of a desert oasis, the clear starry nights and the allure of a hidden veil all put together can be summed up in one phrase – the Middle East. Arab culture is more or less also known as an Islamic / Muslim culture. Prior to the revelation of Islam in the 6th century the Arabs had a different way of life than is presently know today. What we see today is the fusion of religion and culture finely interlaced. With the rapid expansion of the religion Muslims from all over came into contact with, and assimilated from, Persian, Turkish, Mongol, Indian, Malay and Indonesian cultures.

The Arabs ethnically are one people but were composed of two culturally opposite groups: nomadic and sedentary Arabs. The harshness of the environment forced on Arabs a nomadic, tribal existence for some of them. The nomadic Arabs, called Bedouins, moved their herds in search of scarce resources and water. Trade was the major form of livelihood for these tribes. The Bedouin are the Arabic speaking nomads of the Middle East who have proudly maintained their pastoral way of life over thousands of years. From the Arabian Peninsula, their original home, they spread out into other lands and now live in the desert regions of all countries between the Arabian Gulf and the Atlantic. According to Arab tradition they are descendant from two main stocks: the first settled in the mountains of Southwestern Arabia (the Yemen), claim descent from Qahtan (Yoktan of the Bible) and became known as Yemenis. The second settled in North-Central Arabia, claimed descent from Ishmael and are called the Qaysis. Prior to the advent of Islam the history of Arabia is very scarcely known.

The Arabian Peninsula is a peninsula in Southwest Asia at the junction of Africa and Asia consisting mainly of desert. The coasts of the peninsula touch, on the west, the Red Sea and Gulf of Aqaba; on the southeast, the Arabian Sea (part of the Indian Ocean); and on the northeast, the Gulf of Oman, the Strait of Hormuz, and the Persian Gulf. Geographically, it merges with the Syrian Desert with no clear line of demarcation. Politically, the Arabian peninsula is separated from the rest of Asia by the northern borders of Saudi Arabia and Kuwait. The following countries are considered part of the peninsula Bahrain — an island just off the coast of the Peninsula, Kuwait, Oman, Qatar, Saudi Arabia, United Arab Emirates and Yemen.

Arabia has few lakes or permanent rivers. Most are drained by watercourses called wadis, which are dry except during the rainy season. Wherever water surfaces from the ground reservoirs oasis form and permit agriculture. The climate being extremely hot and arid, the peninsula has no forests, although desert-adapted wildlife is present throughout the region. The narrow coastal plain and isolated oases, commonly amounting to less than 1% of the land area, are used to cultivate grains, coffee and exotic fruits. Goats, sheep and camels are widespread throughout the region.

The Arabs of today wear pretty much similar clothing than they used to wear since pre-Islamic periods. Women may have undergone some changes considering the covering up of the head. Traditional Islamic wear for women includes the abaya, the chador, and the burqa, as well as countless other forms of dress and headcovering. The women wear a variety of different ensembles to cover themselves.

The Jilbab

1 2. 4


In modern day usage, jilbab refers to a long, flowing, baggy overgarment worn by some Muslim women. The modern jilbab covers the entire body, except for hands, feet, face, and head. The head is then covered by a scarf or wrap, known also as a Hijab. It is not clear that any Muslim women wore jilbabs in the long centuries between the early Muslim period and the 1970s.

The Hijab


6 7

The word hijab comes from the Arabic for veil and is used to describe the headscarves worn by Muslim women. These scarves, regarded by many Muslims as a symbol of both religion and womanhood, come in a myriad of styles and colours. The type most commonly worn in the West is a square scarf that covers the head and neck but leaves the face clear.

The Niqab

00 01

The niqab is a veil for the face that leaves the area around the eyes clear. However, it may be worn with a separate eye veil. It is worn with an accompanying headscarf.

The Burqa


 9 12


The burqa is the most concealing of all Islamic veils. It covers the entire face and body, leaving just a mesh screen to see through. A burqa is a type of opaque veil sometimes worn in addition to a headscarf by Muslim women observing purdah. There are various versions of the burqa according to different regions in the muslim world. In Arab terms the burqa is generally black in color and is of ankle length, if not longer. The arms are then put through two holes with the front open and just layered over one another and held together with their hands. In some parts of the Muslim world the burqa may also cover the entire face with a see through veil over it, although not necessary by the religion some very conservative regions observe burqa this way, example in Afghanistan during the Taliban rule.

The Abaya


The abaya is an overgarment worn by some Muslim women. It is the traditional form of hijab, or Islamic modest dress, for many countries of the Arabian peninsula. Traditional abaya are black, and may be either a large square of fabric draped from the shoulders or head, or a long black caftan. Today abaya’s are cut from light, flowing fabrics like crepe, georgette, and chiffon. They are now made in colors other than black.

The Al-Amira

000 001

The al-amira is a two-piece veil. It consists of a close fitting cap, usually made from cotton or polyester, and an accompanying tube-like scarf.

The Shayla


The shayla is a long, rectangular scarf popular in the Gulf region. It is wrapped around the head and tucked or pinned in place at the shoulders.

The Khimar

00000 00001

The khimar is a long, cape-like veil that hangs down to just above the waist. It covers the hair, neck and shoulders completely, but leaves the face clear.

The Chador


The chador, worn by Iranian women when outside the house, is a full-body cloak. It is often accompanied by a smaller headscarf underneath.


A world for everyone! A wonderful opportunity to meet people all around this planet. Try it! Whenever you are alone, whenever you want to talk to people, whenever you want to feel free, whenever you want to travel with no cost and visit wonderful places, travel to Second Life! Imagination has no limits here. You can be whatever you want, girl, boy, vampire, animal, robot, etc. You can have your own land and house. You can buy and sell things. You can work, dance, relax, mediate, etc. Just feel free to "fly" and enjoy the beauty of this virtual world!
SL-001 SL-003
SL-004 SL-005
11 12
5 6
8 13
17 16
J1 J2
J3 J4


v Creştinism
v Islam (Islamism)
v Iudaism
v Buddhism
v Hinduism
v Daoism (Taoism)
v Confucianism
v Shintoism

Creştinism = este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism şi islamism. Considerând împreună catolicii, protestanţii şi ortodocşii sub eticheta globală de "creştini", religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai importantă din punct de vedere numeric. Islamul, cealaltă religie monoteistă derivată din tradiţia religioasă iudaică, este a doua ca pondere numerică a adepţilor în lume. Creştinismul îmbină tradiţii din iudaism, pe care le îmbogăţeşte cu mărturia Noului Testament. Ca moştenitor alături de islamismul şi iudaismul contemporan al tradiţiei religioase orientale, creştinismul perpetuează până în ziua de astăzi credinţe şi mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5.000 de ani. Cuvântul "creştin" vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Cristos, deoarece Isus din Nazareth este considerat în religia creştină ca fiind Mesia şi fiul lui Dumnezeu. Cuvântul "Hristos", în limba greacă Χριστός Christós, "cel uns", este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח Maşiah (arabă مَسيح Masīh). Instituţia specifică creştinismului este Biserica. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie şi catolicism, tradiţia Bisericii, iar pentru catolicism şi Magisteriul bisericesc, autoritatea Papei.

Islamism = (Islam + ism provine din limba arabă الاسلامية ‎ al-'islāmiyya) sau إسلام سياسي‎ al-Islām al-Siyāsiyy, lit., "Islamul Politic ") reprezintă o serie de ideologii care susţin faptul că islamul nu este numai o religie ci şi un sistem politic. Musulmanii moderni trebuie să revină la originile religiei lor într-o unitate politică. Islamismul reprezintă un termen inventat de Voltaire, care, în definiţia sa modernă, se referă la versiunea extremistă a islamului politic. De foarte multe ori în mass-media islamul este confundat cu islamismul. Musulmanii consideră că Dumnezeu (în arabă Allah اﷲ) a revelat în mod direct cuvântul Său către omenire prin Muhammad (circa 570-632) şi alţi profeţi, printre care Adam, Moise şi Isus. Baza credinţei islamice se găseşte în shahādatān ("două mărturii"): lā ilāhā illā-llāhu; muhammadur-rasūlu-llāhi — "Nu există (dumne)zeu în afară de Dumnezeu; iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu".

Iudaism = (din grecescul Ioudaïsmos, derivat din limba ebraică יהודה, Yehudah, „Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, Yahadut, caracterele distinctive a iudeicului eáqnov), cunoscut şi sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creştinism şi islam. Termenul iudaism îşi are originea în numele regatului Iuda, ţara tribului Iuda – descendenţii celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII – finele secolul XVII î.e.n.) – cu capitala la Ierusalim, lăcaşul Marelui Templu. Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii şi etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost în continuare explorate şi explicate în Talmud şi în alte texte. În conformitate cu tradiţie evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu şi Abraham.

Buddhism = este o religie şi o filozofie care înglobează o seamă de tradiţii, credinţe şi practici care se bazează în general pe învăţăturile atribuite lui Siddhartha Gautama, cunoscut sub numele de Buddha (Pāli în sanscrită, adică "cel care este treaz continuu"). Se pare că Buddha a trăit şi a ţinut discursuri în partea de nord a sub-continentului indian probabil în secolul VI sau IV î.e.n. Este recunoscut de adepţii săi ca un profesor cu idei avansate care şi-a împărtăşit viziunile pentru a ajuta sufletele neajutorate (dukkha) să atingă nirvana şi să treacă de ceea ce se numeşte "ciclul suferinţei şi renaşterii". Sunt recunoscute două ramuri ale buddhismului: Theravada, "şcoala bătrânilor" şi Mahayana, "Marele vehicul".

Hinduism = este tradiţia religioasă indigenă predominantă în Asia de Sud. Hinduismul face referire adesea la Sanātana Dharma (o frază în sanscrită care înseamnă "legea eternă"). Mai include tradiţiile yogic şi o serie de "morale zilnice", bazate pe noţiunea de karma şi pe norme sociale cum ar fi obiceiurile privind căsătoriile hindi. Hinduismul este format din diferite tradiţii şi nu are un singur fondator. Se trage din religia istorică vedică din India încă din perioada Epocii Fierului, religie care adesea se numeşte "cea mai veche religie existentă" sau ""cea mai veche tradiţie existentă".

Daoism = (sau taoismul) se referă la o serie de filosofii şi de tradiţii religioase care au influenţat Estul Asiei mai mult de două milenii şi care au avut o influenţă notabilă şi în occident, mai ales cu începutul secolului XIX. Cuvântul道, Tao (sau Dao) se traduce prin "calea vieţii", cu toate că în religia şi filosofia chineză acest cuvânt are un sens mai mult abstract. Etica taoistă invocă cele Trei giuvaieruri ale lui Tao: compasiunea, moderaţia şi umilinţa, în timp ce gândirea taoistă se bazează în general pe natură, pe relaţia dintre umanitate şi cosmos (天人相应), sănătate şi longevitate şi pe wu wei (acţiune prin lipsa de acţiune), care se presupune că provoacă armonia în Univers. Pomenirea spiritelor celor morţi este la fel de populară în daoism. De-a lungul istoriei, alchimia (inclusiv Neidan), astrologia şi bucătăria chineză, precum şi Zen Buddhism, artele marţiale chineze, medicina tradiţională chineză, feng shui, imortalitatea şi alte practici de respiraţie qigong s-au suprapus peste daoism.

Confucianism = este un sistem etic şi filosofic chinez, dezvoltat din învăţăturile filosofului chinez Confucius (Kǒng Fūzǐ, or K'ung-fu-tzu, lit. "Master Kong", 551–478 BC). Reprezintă un sistem complex de morală, învăţături sociale, politice, filosofice şi cvasi-religioase care au avut o influenţă fantastic de mare asupra culturii şi istoriei din Estul Asiei. Poate fi considerat o religie de stat pentru unele ţări din Estul Asiei, datorită promovării la nivel de guvern a filosofiilor confucianiste.

Shintoism = (神道, Shintō) sau kami-no-michi reprezintă spiritualitatea indigenă din Japonia. Este un set de practici care stabilesc legătura dintre Japonia de astăzi şi trecutul ei. Practicile shinto au fost prima dată codificate în analele istorice ale Kojiki şi Nihon Shoki în secolele al VII-lea şi al VIII-lea. Cu toate acestea, scrierile nu se referă la religia shinto unificată ci mai degrabă la un folclor, la o istorie şi la o mitologie dezorganizate. Astăzi, termenul de shinto se referă la lăcaşurile sfinte publice cum ar fi monumente funerare închinate războinicilor, festivalurilor recoltei, monumentelor istorice sau diferitelor organizaţii sectante. Adepţii acestei religii adoptă un stil similar privind ritualul ca şi în perioadele Nara şi Heian. Cuvântul shinto ("calea zeilor") a fost adoptat de chinezi (神道) care combină două kanji: "shin" (神) care înseamnă kami şi "" sau "do" care înseamnă "calea sau studiul filozofic" (provine din cuvântul chinez tao). Kami este definit ca "spirite", "zeităţi", care sunt asociate cu multe alte forme; kami şi oamenii nu sunt separaţi. Ei există în cadrul aceleiaşi lumi şi împart complexitatea inter-relaţională între ei.



Sursa: MediaFax / Marţi, 22 septembrie 2009 14:46

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, marţi, că ineficienţa sistemului protecţiei sociale, care este grosolan fraudat, este cauzată de "acele sute de mii de pensionari pe caz de invaliditate pentru ca şi-au scos amigdalitele, apendicita şi au dat de nişte foarte generoşi medici".

LIKE FATHER, LIKE DAUGHTER !!!  De unde să înveţe agramata europarlamentistă cu nume din trei litere cum se vorbeşte corect româneşte, dacă în familie are un astfel de exemplu, şcoala a terminat-o datorită numelui, iar studiile superioare şi le-a terminat la Bamboo, alături de poponeţi şi de siduşi ???

Cristian Tudor Popescu – citat: "Revoluţionară pentru sistemul medical aflat în colaps ideea d-lui preşedinte Băsescu de a scoate bolile din corp: "Unii nu au amigdalite şi sunt pensionaţi pe caz de boală. Alţii, că li s-a scos apendicita". Deci, se extirpă boala şi omul rămâne şi cu organele (amigdale, apendice), şi sănătos. Medicii care pleacă din ţară ar putea fi astfel înlocuiţi cu şamani."



Aşa cum am arătat în Acul de platină – modele alb-negru, atât aici cât şi pe SCRIBD, după ce am creat modelele respective, am început să le cos. Nu pe toate. Câteva. Aveţi aici etapele completării unui astfel de goblen (specific mai mult în SUA decât în Europa). De reţinut că la modelele alb-negru nu este neapărat nevoie să umpleţi şi fondul cu cusătura de goblen.

În primul rând folosiţi un gherghef (puteţi folosi orice fel de gherghef, rotund sau dreptunghi). Astfel pânza este întinsă şi puteţi coase mai uşor.
cadrul01 cadrul02
Pe spatele lucrului, lucraţi îngrijit, trăgând aţa pe sub cusătură, fără a face noduri.
Pentru atfel de model puteţi folosi aţe speciale de goblen sau aţe mercerizate ca mai jos, cusătura fiind în 2 fire.
Coaseţi după schemă (model) într-o singură direcţie tot lucrul. Mutaţi ghergheful în funcţie de evoluţia modelului. În prezentare sunt două modele, zebra şi rechinul.
cadrul05 cadrul06
 cadrul07 cadrul08
cadrul09 cadrul10
 cadrul11 cadrul12
Spatele lucrului trebuie să arate ca mai jos.
Când nu mai lucraţi timp îndelungat, scoateţi ghergheful şi lăsaţi lucrul liber, ca să nu ia forma acestuia în timp.
Lucrul terminat, dar necălcat. La stânga aveţi faţa lucrului, la dreapta aveţi spatele lucrului.
cadrul15 cadrul16
Tăiaţi pânza lăsând 3 cm pentru înrămare, după care surfilaţi pânza pe margini, să nu se destrame.  Călcaţi numai pe spatele lucrului, cu o cârpă de bumbac deasupra şi la fier cu abur. La stânga aveţi faţa lucrului, la dreapta aveţi spatele lucrului.
cadrul17 cadrul18

Search This Blog