ISTORIA LUMII ÎN IMAGINI

MARILE RELIGII ALE LUMII LA ANUL 1000

v Creştinism

v Islam (Islamism)

v Iudaism

v Buddhism

v Hinduism

v Daoism (Taoism)

v Confucianism

v Shintoism

Creştinism = este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism şi islamism. Considerând împreună catolicii, protestanţii şi ortodocşii sub eticheta globală de "creştini", religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai importantă din punct de vedere numeric. Islamul, cealaltă religie monoteistă derivată din tradiţia religioasă iudaică, este a doua ca pondere numerică a adepţilor în lume. Creştinismul îmbină tradiţii din iudaism, pe care le îmbogăţeşte cu mărturia Noului Testament. Ca moştenitor alături de islamismul şi iudaismul contemporan al tradiţiei religioase orientale, creştinismul perpetuează până în ziua de astăzi credinţe şi mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5.000 de ani. Cuvântul "creştin" vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Cristos, deoarece Isus din Nazareth este considerat în religia creştină ca fiind Mesia şi fiul lui Dumnezeu. Cuvântul "Hristos", în limba greacă Χριστός Christós, "cel uns", este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח Maşiah (arabă مَسيح Masīh). Instituţia specifică creştinismului este Biserica. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie şi catolicism, tradiţia Bisericii, iar pentru catolicism şi Magisteriul bisericesc, autoritatea Papei.

Islamism = (Islam + ism provine din limba arabă الاسلامية ‎ al-'islāmiyya) sau إسلام سياسي‎ al-Islām al-Siyāsiyy, lit., "Islamul Politic ") reprezintă o serie de ideologii care susţin faptul că islamul nu este numai o religie ci şi un sistem politic. Musulmanii moderni trebuie să revină la originile religiei lor într-o unitate politică. Islamismul reprezintă un termen inventat de Voltaire, care, în definiţia sa modernă, se referă la versiunea extremistă a islamului politic. De foarte multe ori în mass-media islamul este confundat cu islamismul. Musulmanii consideră că Dumnezeu (în arabă Allah اﷲ) a revelat în mod direct cuvântul Său către omenire prin Muhammad (circa 570-632) şi alţi profeţi, printre care Adam, Moise şi Isus. Baza credinţei islamice se găseşte în shahādatān ("două mărturii"): lā ilāhā illā-llāhu; muhammadur-rasūlu-llāhi — "Nu există (dumne)zeu în afară de Dumnezeu; iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu".

Iudaism = (din grecescul Ioudaïsmos, derivat din limba ebraică יהודה, Yehudah, „Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, Yahadut, caracterele distinctive a iudeicului eáqnov), cunoscut şi sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creştinism şi islam. Termenul iudaism îşi are originea în numele regatului Iuda, ţara tribului Iuda – descendenţii celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII – finele secolul XVII î.e.n.) – cu capitala la Ierusalim, lăcaşul Marelui Templu. Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii şi etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost în continuare explorate şi explicate în Talmud şi în alte texte. În conformitate cu tradiţie evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu şi Abraham.

Buddhism = este o religie şi o filozofie care înglobează o seamă de tradiţii, credinţe şi practici care se bazează în general pe învăţăturile atribuite lui Siddhartha Gautama, cunoscut sub numele de Buddha (Pāli în sanscrită, adică "cel care este treaz continuu"). Se pare că Buddha a trăit şi a ţinut discursuri în partea de nord a sub-continentului indian probabil în secolul VI sau IV î.e.n. Este recunoscut de adepţii săi ca un profesor cu idei avansate care şi-a împărtăşit viziunile pentru a ajuta sufletele neajutorate (dukkha) să atingă nirvana şi să treacă de ceea ce se numeşte "ciclul suferinţei şi renaşterii". Sunt recunoscute două ramuri ale buddhismului: Theravada, "şcoala bătrânilor" şi Mahayana, "Marele vehicul".

Hinduism = este tradiţia religioasă indigenă predominantă în Asia de Sud. Hinduismul face referire adesea la Sanātana Dharma (o frază în sanscrită care înseamnă "legea eternă"). Mai include tradiţiile yogic şi o serie de "morale zilnice", bazate pe noţiunea de karma şi pe norme sociale cum ar fi obiceiurile privind căsătoriile hindi. Hinduismul este format din diferite tradiţii şi nu are un singur fondator. Se trage din religia istorică vedică din India încă din perioada Epocii Fierului, religie care adesea se numeşte "cea mai veche religie existentă" sau ""cea mai veche tradiţie existentă".

Daoism = (sau taoismul) se referă la o serie de filosofii şi de tradiţii religioase care au influenţat Estul Asiei mai mult de două milenii şi care au avut o influenţă notabilă şi în occident, mai ales cu începutul secolului XIX. Cuvântul道, Tao (sau Dao) se traduce prin "calea vieţii", cu toate că în religia şi filosofia chineză acest cuvânt are un sens mai mult abstract. Etica taoistă invocă cele Trei giuvaieruri ale lui Tao: compasiunea, moderaţia şi umilinţa, în timp ce gândirea taoistă se bazează în general pe natură, pe relaţia dintre umanitate şi cosmos (天人相应), sănătate şi longevitate şi pe wu wei (acţiune prin lipsa de acţiune), care se presupune că provoacă armonia în Univers. Pomenirea spiritelor celor morţi este la fel de populară în daoism. De-a lungul istoriei, alchimia (inclusiv Neidan), astrologia şi bucătăria chineză, precum şi Zen Buddhism, artele marţiale chineze, medicina tradiţională chineză, feng shui, imortalitatea şi alte practici de respiraţie qigong s-au suprapus peste daoism.

Confucianism = este un sistem etic şi filosofic chinez, dezvoltat din învăţăturile filosofului chinez Confucius (Kǒng Fūzǐ, or K'ung-fu-tzu, lit. "Master Kong", 551–478 BC). Reprezintă un sistem complex de morală, învăţături sociale, politice, filosofice şi cvasi-religioase care au avut o influenţă fantastic de mare asupra culturii şi istoriei din Estul Asiei. Poate fi considerat o religie de stat pentru unele ţări din Estul Asiei, datorită promovării la nivel de guvern a filosofiilor confucianiste.

Shintoism = (神道, Shintō) sau kami-no-michi reprezintă spiritualitatea indigenă din Japonia. Este un set de practici care stabilesc legătura dintre Japonia de astăzi şi trecutul ei. Practicile shinto au fost prima dată codificate în analele istorice ale Kojiki şi Nihon Shoki în secolele al VII-lea şi al VIII-lea. Cu toate acestea, scrierile nu se referă la religia shinto unificată ci mai degrabă la un folclor, la o istorie şi la o mitologie dezorganizate. Astăzi, termenul de shinto se referă la lăcaşurile sfinte publice cum ar fi monumente funerare închinate războinicilor, festivalurilor recoltei, monumentelor istorice sau diferitelor organizaţii sectante. Adepţii acestei religii adoptă un stil similar privind ritualul ca şi în perioadele Nara şi Heian. Cuvântul shinto ("calea zeilor") a fost adoptat de chinezi (神道) care combină două kanji: "shin" (神) care înseamnă kami şi "tō" sau "do" care înseamnă "calea sau studiul filozofic" (provine din cuvântul chinez tao). Kami este definit ca "spirite", "zeităţi", care sunt asociate cu multe alte forme; kami şi oamenii nu sunt separaţi. Ei există în cadrul aceleiaşi lumi şi împart complexitatea inter-relaţională între ei.

PUTEŢI DESCĂRCA DE PE SCRIBD ÎNTREAGA CARTE, CARE CONŢINE ŞI HĂRŢILE AFERENTE, CU EXPLICAŢII (BUTONUL DIN JOSUL PAGINII)