Din ce în ce mai multă lume este confuză atunci când trebuie să folosească pluralul unui substantiv. Auzim tot felul de exemple haioase la radio, la televizor, citim în presă, în cărţi şi în publicaţii de tot genul. Cum este oare corect? Dacă lumea ar consulta dicţionarele de specialitate, s-ar elucida rapid. Dar lumea este puturoasă, preferă să audă, să imite, să preia pe nemestecate. Lumea nu citeşte. Nu se documentează. Întreabă în stânga şi în dreapta şi preia ca atare tot ce spune majoritatea. “Dacă aşa a spus… cutare” auzim frecvent.
Gramatica limbii române este destul de complicată prin multitudinea regulilor şi excepţiilor. Un ghid pe scurt prinde bine tuturor. În limba română există trei genuri:
- masculin – un / doi (substantive cu terminaţia în consoană, –u, –i, –ou, –e)
- feminin – o / două (substantive cu terminaţia –ă, –e, –ea, –a)
- neutru – un / două (substantive care iau de la masculin un pentru singular şi de la feminin două pentru plural)
Ca regulă generală, ele vor primi la plural următoarele terminaţii:
- masculin – primesc –i
- feminin – primesc –i, –e, -le
- neutru – primesc -e, –uri
Exemple
- un student/doi studenţi (terminaţie consoană = masculin)
- un profesor/doi profesori (terminaţie consoană = masculin)
- un fiu/doi fii (terminaţie –u = masculin)
- un pui/doi pui (terminaţie –i = masculin)
- un bou/doi boi (terminaţie –ou = masculin)
- un frate/doi fraţi (terminaţie –e = masculin)
- o studentă/două studente (terminaţie –ă = feminin)
- o carte/două cărţi (terminaţie –e = feminin)
- o perdea/două perdele (terminaţie –ea = feminin)
- o manta/două mantale (terminaţie –a = feminin)
- un caiet/două caiete (terminaţie consoană = un/două = neutru)
- un curs/două cursuri (terminaţie consoană = un/două = neutru)
De reţinut
Alternanţe vocale la radicalul substantivului în trecerea de la singular la plural
- a/ă (rană, răni)
- a/e (masă, mese)
- ă/e (băţ, beţe)
- â/i (cuvânt, cuvinte)
- o/oa (covor, covoare)
- oa/o (comoară, comori)
Alternanţe consonantice
- d/z (ladă, lăzi)
- t/ţ (băiat, băieţi)
- s/ş (urs, urşi)
- gă/gi (dungă, dungi)
- că/ce (fiică, fiice)
- l/înlocuit cu i (cal, cai)
- str/ştr (astru, aştri)
Substantive defective de număr
- cu forme numai la singular (nume de materii, însuşiri, stări, sau ape, munţi, persoane, locuri)
--- comune (grâu, var)
--- proprii (Londra , Nil)
- cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munţi)
--- comune (icre, câlţi)
--- proprii (Urali, Balcani)
Substantive cu forme multiple de singular sau de plural
--- la singular (oaspete/oaspe, pântece/pântec)
--- la plural
--- cu acelaşi înţeles (boli/boale, coli/coale)
--- cu înţeles diferit (coarne = la animale; cornuri = de mâncat; corni = la pomi)
Substantive colective a căror formă de singular are înţeles de plural
--- substantive simple (primare) – hoardă, herghelie, stol, turmă, trib
--- substantive derivate – aluniş, frunziş, ţărănime, stejăriş
Atenţie!
Forma de plural a unor nume de materie (alămuri, dulceţuri, mătăsuri etc.) defective în mod normal de acest număr, are sensul unui plural colectiv, indicând soiuri, sortimente sau bucăţi din materia respectivă.
Câteva greşeli frecvente de plural:
roşu = greşit negru = corect
- sindrom – sindroame – sindromuri
- succes – succese – succesuri
- aeroport – aeroporturi – aeropoarte
- eşec – eşecuri – eşece
- plural – plurale – pluraluri
- memorandum – memorandumuri – memorande
- acces – accese – accesuri
- negură – neguri – negure
- abces – abcese – abcesuri
- abandon – abandonuri – abandoane
- bară – bare – bări
- barem – baremuri – bareme
- bariton – baritoni – baritoane
- vreme – vremuri – vremi
- piept – piepturi – piepţi
- corn – coarne – cornuri - corni
- hematom – hematoame – hematomuri
- congres – congrese – congresuri
- implant – implanturi – implante
- vreme – vremuri – vremi
- impostură – imposturi – impostori (?!)
Formal(ă) şi Informal(ă)
Ambele au fost preluate din limba engleză, care traduse în limba română au sensul exact de:
- formal (engl.) = oficial (rom.)
- informal (engl.) = neoficial (rom.)
În dicţionarul român:
- formal(ă) = adjectiv (din franceză formel; din latină formalis) = referitor la formă, care ţine de formă; formulat precis, categoric; făcut de formă; caracterizat prin formalist; plural = formali, –e.
- informal(ă) = adjectiv = de informare; plural = informali, –e.
No comments:
Post a Comment