ACUL DE PLATINĂ – ELEGANŢĂ ŞI STIL

Cu tot avântul modernizării activităţii cotidiene din mediul sătesc şi cel orăşenesc, familiile – tot mai multe, spre surprinderea mea – nu părăsesc şi nu renunţă la deprinderile şi la patrimoniul de valori tradiţionale, moştenite. Aspiraţia de frumos şi gustul estetic mereu viu şi în continuă dezvoltare constituie o reafirmare a dorinţei de a înfrumuseţa interiorul propriei locuinţe, piesele de îmbrăcăminte, podoabele etc. Cu ajutorul punctului de cusut, al diverselor forme de cusături, începând cu cele utilitare (însăilare, tivire) şi până la cusăturile artistice, persoanele care au înclinaţie spre arta cusutului sunt într-o neobosită căutare, tatonare şi acumulare de forme din ce în ce mai bine săvârşite şi mai frumoase, izbutind astfel să parcurgă nenumărate trepte şi să depăşească tot atâtea praguri, adică să stăpânească tot atâtea tehnici de cusut (simple, decorative, complementare). Până la formă şi frumuseţe sunt multe trepte de străbătut. Meşteşugul şi arta acului se moştenesc şi se înnoiesc continuu.

Lucrarea de faţă se adresează tuturor mediilor sociale şi persoanelor de toate vârstele, precum şi celor care doresc să continue această tradiţie. Este destinată celor care nu se dau în lături de la o muncă asiduă, dar care la final dă satisfacţii nebănuite. Nimic nu se face peste noapte. Eleganţa şi stilul nu trebuie să fie înlocuite niciodată de disperare, de criză, de lamentări de genul: „nu am răbdare sau timp pentru aşa ceva” etc. Nu uitaţi că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, femeile, care pe vremea aceea nu aveau serviciu, tricotau pentru armata americană ciorapi, mănuşi, veste, pulovere şi multe alte accesorii de vestimentaţie folositoare armatei. Pe lângă asta, simţul estetic şi practic s-a dezvoltat enorm.

Lucrarea nu este pentru cei care prevăd un câştig imediat, celor care sunt depresivi de propria neputinţă de a supravieţui şi nici celor care nu ştiu să lupte întâi pentru ei înşişi, ca apoi să aibă puterea să ridice şi pe alţii din mizerie. Nu se adresează nici celor care, cu invidie, privesc la realizările altora şi aşteaptă ca cei care muncesc să împartă totul cu cei leneşi pe considerentul. „că doar nu le-o duce în mormânt cu ei”.

Sunt o mulţime de şomeri în ziua de astăzi care se lamentează aşteptând ca alţii să le rezolve nepriceperea. Îi sfătuiesc să lucreze, orice, în folosul propriu şi al comunităţii. Vă garantez că satisfacţia lucrului făcut de mână proprie duce la creaţie, iar creaţia duce la o fericire interioară care nu poate fi zguduită de nici un fel de obstacol.

Anthony de Mello spunea:

„Singurătatea nu este vindecată de tovărăşia umană. Singurătatea se vindecă prin contactul cu realitatea… renunţarea la iluzii, realizarea contactului cu realul – orice ar fi, nu are nume. Gândeşte-te la singurătatea ta. Crezi să tovărăşia oamenilor te-ar putea elibera vreodată de ea? Ea nu serveşte decât să-ţi distragă atenţia. Ai un gol în interior, nu-i aşa? Şi când acel gol iese la iveală, tu ce faci? Fugi, porneşti televizorul, dai drumul la radio, citeşti o carte, cauţi companie umană, cauţi divertisment, cauţi companie umană, cauţi divertisment, cauţi distracţie. Toată lumea face la fel. Există o adevărată industrie în zilele noastre, un sector organizat să ne distragă şi să ne distreze… Oricând aveţi un sentiment negativ faţă de cineva, trăiţi într-o iluzie. E absolut clar că ceva e în neregulă cu voi. Voi nu vedeţi realitatea. Ceva din interiorul vostru trebuie să se schimbe. Dar ce facem noi în general, atunci când avem un sentiment negativ? ‚El este de vină, ea este de vină. Ea trebuie să se schimbe.’ Nu, nici gând! Lumea este în regulă. Cel care trebuie să se schimbe eşti tu.”

Lucraţi pentru propria satisfacţie. Când lucraţi, uitaţi de toate greutăţile. Găsiţi mii de modele gratuit pe Internet, pe care le puteţi descărca. Vizionare plăcută!

  

 

 

 

 

DESCĂRCAŢI CARTEA DE PE SCRIBD (BUTONUL DIN JOSUL PAGINII)

ÎNVAŢĂ SINGUR ESPERANTO

Cine a inventat Esperanto?

Ludovic Lazarus ZAMENHOF (Eliezer Levi Samenhof) s-a născut la 15 decembrie 1859 în Białystok, Podlachia, din fostul Imperiu Rus, în prezent parte din Polonia şi a murit la 14 aprilie 1917, la vârsta de 57 ani. De etnie evreu, a rămas în istorie drept inventatorul limbii Esperanto menită comunicării internaţionale. Pe 15 decembrie 2009 s-au împlinit 150 ani de la naşterea acestuia.

   

A considerat rusa limba tatălui, drept limbă maternă, (sau poate limba belarusă, care nu era considerată o limbă distinctă de limba rusă la vremea aceea, lucru care a avut o influenţă majoră în fonologia Esperanto) dar a vorbit şi limba mamei, idiş, apoi polona, care ulterior a devenit limba maternă a copiilor săi. Tatăl său a fost profesor de limba germană, limbă pe care Zamenhof a vorbit-o fluent, însă nu atât de cursiv precum idiş. Mai târziu, a învăţat franceză, latină, greacă, ebraică şi engleză şi s-a arătat interesat de italiană, spaniolă şi lituaniană.

Ce este Esperanto?

Numele este de origine latină şi înseamnă "cel ce speră". Este o limbă artificială, impusă internaţional în mod restrâns. S-a dovedit în timp a fi o limbă vie, adevărată, capabilă să exprime toate nuanţele gândirii umane. Totuşi, nu reprezintă limba unei ţări sau a unei naţiuni, pentru că este o limbă neutră, internaţională. În prezent se estimează că sunt două milioane de vorbitori din care câteva zeci de mii nativi. Încă de la apariţia ei în 1887, mulţi au considerat că este o utopie şi că se va stinge. Totuşi, în ciuda condiţiilor vitrege, fără publicaţii periodice accesibile, fără radio, fără internet etc.) şi în ciuda faptului că s-a interzis folosirea acesteia în regimurile comuniste, Esperanto a rezistat şi s-a extins. În anii 50 a fost interzisă de nazişti şi de conservatorii francezi. Promotorii ideii de "limbaje artificiale" susţin totuşi că Esperanto se învaţă mult mai uşor decât engleza vorbită internaţional. Esperanto se poate învăţa şi vorbi cu 20-30% energie cheltuită comparativ cu limba engleză, având un vocabular mult simplificat şi construcţii gramaticale facile care fac posibilă învăţarea şi practicarea ei suficientă după 20-30 ore de curs. Mai mult, nu este nevoie de cunoaşterea anterioară a vreunei limbi europene.

Zamenhof a conceput această limbă aŭiliară având la bază o gramatică simplificată şi elemente de vocabular împrumutate din cele mai vorbite limbi europene – în principal limbi romanice – dar şi elemente anglo-saxone şi slave.

De reţinut faptul că Esperanto este:

• o limbă internaţională, nimerită pentru comunicarea între oameni de diverse naţiuni, care nu au o limbă maternă comună
• neutră, pentru că nu aparţine nici unei ţări sau popor
• relativ uşoară, pentru că are o structură şi o construcţie simplă
• vie, pentru că evoluează şi trăieşte la fel ca toate celelalte limbi şi prin ea se pot exprima cele mai diverse gânduri şi sentimente
• egală, pentru că vorbitorul se simte egal din punct de vedere lingvistic faţă de partenerul de conversaţie.

"Ideea centrală a limbii Esperanto este: prin fundamentul unei limbi neutre să depăşească toate barierele între oameni şi să-i unească, astfel încât fiecare să vadă în aproapele său un frate" (Zamenhof, 1912).

PUTEŢI DESCĂRCA MANUALUL DE PE SCRIBD (BUTONUL DIN JOSUL PAGINII)

ÎNVĂŢAŢI STENOGRAFIA – O PRACTICĂ UITATĂ

Foarte mulţi tineri nici măcar nu cunosc că există un sistem de scriere simplificat, care i-ar putea ajuta la şcoală, sau în munca de zi cu zi de la birou. Din acest punct de vedere, vă propun o metodă simplă, rapidă, pentru a învăţa cum puteţi scrie fără să obosiţi şi totuşi să notaţi totul după dictare (cum sunt cursurile) sau cum puteţi „înregistra” totul „în scris”, în cazul în care nu deţineţi un reportofon. Trebuie să reţineţi că orice lucru învăţat necesită practică. Viteza de scriere se obţine cu perseverenţă şi cu răbdare. Vă urez succes.

Stenografia este un sistem de scriere simplificată, cu ajutorul căruia se poate nota vorbirea, cu viteza cu care este rostită. Cuvântul înseamnă „scriere strânsă” (din greacă: stenos = strâns; graphein = a scrie). În afară de înregistrarea cuvântărilor ţinute cu diferite prilejuri cum ar fi: congrese, conferinţe, consfătuiri, simpozioane etc., stenografia îşi găseşte utilitatea şi în alte domenii de activitate. Ea poate fi de un real folos atât la şcoală, cât şi în munca personală. De la însemnările de tot felul la care suntem obligaţi să recurgem zi de zi şi până la munca mai complexă de concepţie şi redactare, cum ar fi întocmirea de articole, rapoarte, referate etc., folosirea unui scris mai rapid decât cel obişnuit este deosebit de utilă. Dacă stenograful cunoaşte şi limbi străine, serviciile pe care le poate aduce sunt şi mai mari. Ca interpret, el poate utiliza stenografia, să redea exact, în traducere făcută direct după stenograme, cuvintele vorbitorului respectiv.

PUTEŢI DESCĂRCA MANUALUL DE PE SCRIBD (BUTONUL DIN JOSUL PAGINII)

DESPRE… Unde-i Cucu'? Nu-i! Da-i Bau!!!

Au bătut orele douăsprezece. Cucu' (mic) a ieşit fastuos din colivia "ciuruită" de timp, a deschis "ciocul mic" şi… ce i-a ieşit din gâtlej? Ascultaţi:

Un pinguin conduce Guvernul şi totul se mişcă greu, greu, greu!

Un pinguin ce aduce infernul dar care se crede zmeu, zmeu, zmeu!

Berceanu şi Udrea şi Blaga şi Oprea, cu toţii-s conduşi de Boc, Boc, Boc.

Cu ei în Guvern nu merge nimica şi totul aici stă pe loc, loc, loc.

Un pinguin conduce o gaşcă, care nu are spor, spor, spor!

Era mai bine pe vremea lui Ceaşcă. Acum e ca dracu' să mor, mor, mor!

Berceanu şi Udrea şi Blaga şi Oprea, cu toţii-s conduşi de Boc, Boc, Boc.

Cu ei în Guvern nu merge nimica şi totul aici stă pe loc, loc, loc.

Mulţi dintre ei sunt acolo degeaba, adică îs fix în plus, plus, plus.

Şi fără ei sigur ar merge treaba, poate am fi chiar mai sus, sus, sus.

Berceanu şi Udrea şi Blaga şi Oprea, cu toţii-s conduşi de Boc, Boc, Boc.

Cu ei în Guvern nu merge nimica şi totul aici stă pe loc, loc, loc.

Un pinguin conduce o ţară în faliment câte-un pic, pic, pic!

Un pinguin pus a patra oară să ne conduc-aşa mic, mic, mic!

Berceanu şi Udrea şi Blaga şi Oprea, cu toţii-s conduşi de Boc, Boc, Boc.

Cu ei în Guvern nu merge nimica şi totul aici stă pe loc, loc, loc.

Aoleu, mi-am zis. E de rău. Cucu' ori e ameţit, ori s-a ţăcănit. Am dat repede înapoi limbile ceasului la "fără cinci" şi am aşteptat să vină iar orele douăsprezece. Cucu' a făcut la fel. E clar. Trebuie să duc ceasul la reparat. Dar unde? Că specialiştii au plecat în Spania, la cules căpşuni. Ies pe stradă hotărâtă să găsesc unul cu "expertiză" care să-mi fixeze Cucul. Vreau să iau metroul, dar e grevă, nu circulă. Mă reped spre o maşină prin marea de mulţime din staţie, dar nu-i chip să mă urc. Mă uit la lumea resemnată din jur, care aşteaptă… nici ei nu ştiu ce. Nu vorbeşte nimeni cu nimeni. Parcă sunt roboţi teleghidaţi. Nici măcar nu se mai împing şi nici nu se mai suduie între ei. Gândesc repede ce să fac. A început şi ploaia. Mă hotărăsc "s-o iau la pas" spre Universitate, convinsă că o să găsesc acolo o soluţie. Pe drum, un banner mare pe un bloc dărăpănat dinspre Lipscani îmi atrage atenţia. Citesc în timp ce merg:

Trec mai departe şi văd un "magazin cu plasme care mai de care mai mare" cu o reclamă care sună pe tot bulevardul:

"Am avut şi succesuri… Unii oameni nu vor să vorbesc cu tine…"

Grăbesc pasul, căutând în geantă mp3-ul ca să ascult nişte muzică, să mă liniştesc şi să uit de criză, de şnapani şi de baroni locali. Ajung la Universitate şi mă opresc. Mă uit în jur să mă dumiresc pe unde să o apuc. O iau spre Edgar Quinet, amintindu-mi că pe vremuri existau acolo nişte magazine unde se reparau umbrele, păpuşi fără ochi şi cu membrele smulse, brichete şi tot felul de alte ceasuri vechi. Străbat strada atentă la fiecare dugheană. Evrika! Am găsit una cu nişte ceasuri vechi în vitrină. Nu văd pe nimeni înăuntru. Poate nu văd bine. Geamul este nespălat de la Revoluţie. Pun mâna pe clanţa soioasă şi deschid uşa. Un clopoţel anunţă proprietarul că a venit un muşteriu. De după o perdea la fel de infectă ca şi geamul de care v-am vorbit, apare un bătrânel cu mers vioi şi cu un zâmbet larg pe buze.

- Bună ziua, zic.

- Săru' mânuţele, doamnă. Cu ce vânt pe-aici?

- Am văzut nişte ceasuri în vitrină şi am intrat să întreb dacă-mi puteţi repara ceasul. Este un ceas mai vechi.

- Ştiu şi eu? – se scarpină bătrânelul în cap, trecând după tejghea. Ia să vedeam.

Scot repede ceasul din plasă şi îl pun pe tejghea.

- Aaa! Este un ceas într-adevăr vechi. Ce are?

- Nu mai cântă Cucu' – zic eu. De ieşit, "iese la rampă" - continui eu zâmbind – dar nu mai vrea să spună: Cucu, cucu. Ieri cânta. Azi nu a mai vrut.

- Se rezolvă – zice bătrânul apucând ceasul.

- Cât mă costă? – întreb eu repede, să ştiu la ce mă aştept.

- Păi, cu vreo 15% mai mult decât tariful afişat.

- Taxă de urgenţă? – întreb eu.

- Nu, domniţă, nu iau taxă de urgenţă.

- Atunci ce reprezintă 15% ăştia? – devin eu curioasă.

- Păi nu ştiţi că Boc taie din pensie 15%? Eu nu trebuie să-i recuperez de undeva? Aşa că-i cer de la clienţi.

- Nici o problemă, zic eu cu gândul că o să am ceasul reparat. Cât durează?

- Zece minute – zice bătrânelul, meşterind deja la ceas, pe sub tejghea.

- Mă mai plimb pe afară – zic eu.

Ies şi îmi aprind o ţigară. Gândesc: o să am ceasul reparat. Văd un grup de oameni cu steaguri şi afişe mari, care se îndreaptă zgomotoşi spre Piaţa Universităţii. Citesc:

 

Mă uit la oamenii din grup. Unii vorbesc la telefon, alţii râd, alţii mănâncă gogoşi sau covrigi, cumpăraţi de prin preajmă; alţii beau din sticle mici sucuri sau apă… Toţi au o expresie de veselie pe faţă de parcă s-ar îndrepta la o "sărbătoare câmpenească". Unul cu porta-voce strigă din când în când sloganuri contra Guvernului şi tot grupul se animă dintr-o dată scandând acelaşi lucru. Alţii au fluiere şi fac o hărmălaie de nedescris. Câţiva cerşetori se opresc pe margine şi aplaudă grupul pestriţ când trece prin dreptul lor, doar-doar le-o pica şi lor o pomană. Greva veseliei… gândesc eu şi trag ultimul fum din ţigara care s-a fumat aproape singură. Aud o bătaie scurtă în geamul prăfuit. Bătrânelul îmi face semn zâmbind să intru să-mi iau ceasul. Intru şi ceasul tronează pe tejghea. Cu o cârpă murdară, bătrânelul încearcă să-i dea lustrul.

- E gata, domniţă. Vă costă…

- Merge? – întreb eu cu juma' de gură.

- Meeeerrrrrgeeee! – exclamă satisfăcut bătrânelul.

Scot banii, plătesc şi-mi vine ideea să-l încerc. Bătrânelul fixează limbile la "unu fără un minut" ca să-mi facă o demonstraţie. Aştept. Şi deodată… se deschid uşiţele pe unde trebuia să iasă Cucu'… şi aud un BAU! BAU! BAU!… de treisprezece ori... iar Cucul… nicăieri! Fac ochii mari şi mă uit stupefiată spre bătrânel. El este totul numai un zâmbet de satisfacţie.

- Domniţă, zice, sunt timpuri de criză. Nu are cum să cânte Cu-cu, Cu-cu, când toate sunt "fără-fără". Şi cum nu am putut să-l fac să cânte aşa un cuvânt greu, l-am lăsat în "suspans". Mai bine să spună ba-au, ba-au, că oricum toţi cei de la putere consideră că avem de toate.

Am înşfăcat ceasul şi am ieşit în stradă, ameţită. Am tras o gură de aer proaspăt, după ploaia care a răcorit oraşul, am închis ochii şi i-am redeschis. Ce coşmar! Căzusem din pat…

PROVERBE PENTRU BOC ŞI CLICA LUI (BIBLIA)

PROVERBE: 13

9. Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.
10. Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
11. Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.

20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.

PROVERBE: 17

1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!
2. Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.

7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!

10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.
15. Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16. La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte.

19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.
20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.
24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.

26. Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.
27. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

PROVERBE: 23

1. Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
2. pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
3. Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.
4. Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
6. Nu mânca pâinea celui pizmaş, şi nu pofti mâncărurile lui alese,
7. căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. Mănâncă şi bea, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
8. Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.
9. Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
10. Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
11. căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.

20. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
21. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

PROVERBE: 29

1. Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac.
2. Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme.
3. Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea.
4. Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.
5. Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşii lui.
6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură.
7. Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă.
8. Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.
9. Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.
10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
11. Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.
12. Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
13. Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi,
14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.

16. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.

20. Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.

22. Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.

24. Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic.
25. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26. Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

DE PE FORUM ADUNATE ŞI LA LUME RETURNATE

Cu un simulacru de Ministru al Învăţământului precum Funeriu (i se potrivea mai bine fumuriul, sau funerarius) nu mă mai miră faptul că pe Internet oricine poate găsi o vastă bază de date privind limba română şi… îmbogăţirea ei continuă.  

„Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.”

            Probabil – spunea cineva pe un forum – cu excepţia claselor de filologie, restul claselor IX-XII nu fac gramatica limbii române în liceu. Părerea celor de pe forum este că ea ar trebui să se facă măcar până în clasa a X-a, care se consideră acum ca parte din învăţământul obligatoriu. O lege care sancţionează în loc să prevină, nu va fi niciodată de nici un folos pe termen lung. Românii au o meteahnă greu de depăşit: „tratează” consecinţele şi nu cauzele problemelor. Limba română are diacritice. Am mai scris despre acest lucru, iar cei interesaţi pot citi articolul aici: http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/04/diacritice-si-caractere-din-alte-limbi.html

            Majoritatea s-au obişnuit să scrie fără literele specifice limbii române (ă, î, ş, ţ, â) cunoscute sub numele de diacritice. Să le desfiinţăm? Imaginaţi-vă că un prieten de pe Internet vrea să înveţe limba română, aşa cum şi voi vreţi să învăţaţi limba engleză. Cum să facă un străin diferenţa de pronunţie şi mai ales cum să înţeleagă sensul cuvintelor de genul: nas – naş; tine – (a) ţine; plus – pluş; dus – duş; put – puţ; vad – văd; rid – râd – rad; (a) masa – masă; (a) casa – casă; (a) plasa – plasă; senila – şenilă; (a) dura – dură; las – laş; vita (mea) – viţa (de vie);  şi multe altele. Nici un om nu ar trebui să accepte lucrări scrise fără diacritice. Vedem exemple la tot pasul, începând cu notariatele şi terminând cu actele preluate de la autorităţile locale, indiferent de ierarhie.           

            Pe lângă diacritice, mai sunt şi confuziile totale privind folosirea lui â şi a lui î. Regula este foarte simplă. La început şi la sfârşit se va scrie î. La mijlocul cuvântului se va scrie întotdeauna â. Există o singură excepţie: la cuvintele compuse, â din mijloc devine î de la începutul cuvântului compus (adică se aplică regula de la început şi de la sfârşit). Nu vă obosiţi să învăţaţi toate aceste reguli. Ţineţi minte schema de mai jos:

î --------- î

------- â -------

---  --î-----------

            Exemple: a întâmpina; a hotărî; a înnoi / a reînnoi; a dobândi; însemnat / neînsemnat; încadrat / reîncadrat etc.

            Neputinciosul articol posesiv (a, al, ai, ale) se poticneşte la tot pasul când este folosit în vorbirea liberă sau în textele scrise de orice natură. Nebunia devine şi mai mare atunci când articolul posesiv este urmat de pronumele relativ (care) la genitiv (cărui, cărei, căruia, căreia, căror, cărora).

            Exemplu: autorul a cărui cărţi în loc de autorul ale cărui cărţi…           

Mostre şi Monstre

            Foarte multă lume foloseşte greşit monstre în loc de mostre. Probabil că au în cap tot felul de monştri! Şi că tot a venit vorba, ia citiţi exemplele de mai jos privind adevăratele monstre culese de pe Internet.

            „Aveţi neclarităţi, nelămuriri, observaţii sau nemulţumiri? Vă rugăm să ni le semnalizaţi imediat. Apăsaţi aici…”; „Clienţii au posibilitatea de a semnaliza problemele apărute prin telefon, fax sau e-mail, în timpul orelor de program standard.”  – corect semnalaţi. Semnalizarea se face în cu totul alte condiţii (în circulaţie, de exemplu, când gropile de care ne lovim toţi românii ar trebui semnalizate corespunzător, conform legilor).

            „Udrea vrea resorturi de schi în Parâng” sună titlul dintr-o publicaţie de pe Internet. Un traducător de limbă engleză îşi dă imediat seama că cel care a scris a vrut să spună staţiuni dar deh’… cunoscător de limbă engleză, a folosit cuvântul din engleză resort şi l-a furculisionizat în romengleza bine cunoscută de care scriam într-un alt articol pe care îl puteţi citi aici: http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/05/sa-fim-culti-da-sa-ramanem-cool.html. Puteţi descărca materialul şi de pe SCRIBD: http://www.scribd.com/mona379?from_badge_profile_btn=1.

            Săracele staţiuni, cu ce or fi greşit intrând în desuetudine?

            La RFI România, corespondenta de la Bruxelles amintea că strategia (eşuată) de la Lisabona ar fi trebuit „să dea un bust economiei europene.” Chiar pronunţat corect, cuvântul boost din engleză nu ar fi înţeles de multă lume şi probabil nici în varianta scrisă. La finalul intervenţiei, aceeaşi corespondentă nota că liderii UE pregătesc o strategie care să dea „un vânt nou în pupă economiei”!!! Fără comentarii.  

            Având în vedere criza economică din România, se vorbeşte tot mai des despre subsidiarele băncilor, în loc de folosirea corectă a cuvintelor filiale, sucursale. Tot engleza, bat-o vina!

            Şi mai avem exemple de genul acesta, dacă aveţi răbdarea să citiţi articolul până la capăt.

            Din recomandările de pe Port.ro pentru programele HBO: „În plus, vrea să-şi procure iubitul perfect şi să arunce cea mai tare petrecere de naştere făcută vreodată.”  Să fie oare vorba de throw a party? Mie-mi vine să throw up!

            Aurora Liiceanu, psiholog, psihanaliza călătorul. De ce călătorim? De ce shopinguim? De ce ne întoarcem cu gadgeturi acasă? De unde obsesia întoarcerii la natură? Şi altele asemenea mărunţişuri esenţiale pentru omul care pleacă de acasă şi vrea ca lumea să i se aştearnă la picioare. Concluzia? „Poţi să asculţi muzică şi în acelaşi timp să fii elegant, luxurios…” Bănuiesc că e mai bine să fii „luxurios” decât „luxuriant”!

            „Cititorii Centrului de Limbi Străine vor fi încurajaţi de către bibliotecari să înveţe limba musulmană, măcar atât cât să poată răsfoi cărţile ce le vor fi puse la dispoziţie în această limbă. Cei interesaţi au posibilitatea să urmeze şi cursuri gratuite de limba turcă. Bibliotecarii au început să colecţioneze lucrări redactate în musulmană, însă lansează un apel către toţi cei ce deţin în bibliotecile personale astfel de cărţi să facă şi donaţii.” – ştirea a apărut în Monitorul de Vrancea. S-o fi referit la limba arabă, sau la limba turcă? Greu de înţeles din pasajul de mai sus.

            Scria cineva foarte supărat pe un forum: „The Hermitage Museum a ajuns în română ca Hermitage pe National Geographic. Ruşine traducătorului şi celor care colaborează cu el. Poate l-aş fi iertat pentru muzeul de arte decorative din Moscova, care, din motive de neînţeles, se cheamă A.S. Puşkin; dar să nu fi auzit, până la tânăra vârsta la care te-ai apucat de tradus, şi mai ales să nu fi auzit nici cei care îţi dau traducerile mai departe şi care, se presupune, au o oarecare experienţă în spate, de unul din cele mai celebre muzee din lume, şi anume Ermitajul, e o culme a ruşinii, mai ales în condiţiile în care majoritatea agenţiilor de subtitrare solicită, pe lângă cunoştinţele lingvistice, o zdravănă doză de cultură generală. Nu mai folosiţi în traducerea românească transcrierea englezească a numelor ruseşti.” Cam lung pasajul, dar foarte relevant.

            Într-una din buletinele de ştiri arhicunoscute în care se prezintă numai nenorociri, a fost comentată o sângeroasă confruntare între „benzile rivale din lumea interlopă”. Poate o fi vrut să spună „bandele… de circulaţie”?! – corect: bande rivale din lumea interlopă; benzi de circulaţie.

            Mergeţi în buricul Bucureştiului (zona Piaţa Unirii) şi puteţi vedea un panou mare, care se lăfăie pe un bloc situat pe un bulevard principal, pe care scrie ce servicii oferă respectiva firmă: „Traduceri autorizate, tranzlaţii…” A tranzla sau a nu tranzla, aceasta e întrebarea… Evident, respectiva firmă se ocupă fără doar şi poate cu „Traduceri autorisate”. 

            Seara târziu, în drum spre casă, opresc la benzinărie (veşnica salvare pentru cumpărături întârziate) să iau un pachet de şerveţele umede. Aleg de pe raft unul mai verde şi mai cu moţ şi citesc, cu ochii mari, traducerea în limba română: „Basma ştergătoare antibacteriană”. Originalul era antibacterial wipes. Se pare că şerveţelele astea umede stârnesc imaginaţia „traducătorilor”. Că mai există şi „prosoape umede” probabil de la toallitas humedas din spaniolă. Cum s-or fi numind în limba turcă?

            Ah, vine vacanţa. Se apropie cu paşi repezi. Să nu ne încurce grevele!!! Desigur că abia aşteptaţi să plecaţi la hotelul rezervat. Şi cum verificările finale trebuie făcute obligatoriu, ca totul să meargă strună, să vorbim de check in şi check out. Pe site-ul unui hotel, am citit cu stupefacţie: „cazarea se face la ora… decazarea se face la ora…” Pe vremea răposatului parcă se spunea: a se caza; a elibera camera. Am concepţii învechite, ştiu. Făcând o paralelă cu o casă de amanet, antonimul lui a gaja ar fi a degaja!!! „Rugăm clienţii să degajeze valorile gajate până la ora douăsprezece…” O fi corect, o fi incorect? S-ar putea să fiu şi eu în pielea lui Barnaby, personajul din „Crimele din Midsommer” transmis pe Hallmark Channel, care spunea la un moment dat că are „dubii rezonabile” (I have reasonable doubt). Chiar aşa.

            Auziţi traducerea unui Past Perfect din engleză într-un film: I hadn’t seen him in a long time = „Nu l-am fost văzut de mult”. Mai corect era „Nu l-am avut văzut de mult”. Este vorba de un ardelenism. Unii oameni chiar vorbesc aşa, fără să-şi dea seama că nu este corect.

            Într-un documentar despre supravieţuire se arăta cum se pot face cârlige de pescuit din banalele ace de siguranţă (safety pins), iar traducătorul le-a tradus cu „ştifturi de siguranţă”. Ce fac prea multe traduceri tehnice…

            Am întâlnit în multe texte formularea „pagini de web, adresă de e-mail, document de Word…”. Scoateţi particula de şi veţi scrie corect.

            Pe la televizor apar tot mai des perle, care mai de care… Aşa s-a transformat verbul a complota în să complotească; XYZ urmau să fie relocaţi – de la relocate din engleză; face diferenţa de la to make a difference. La Observator, Nunţiul apostolic s-a transformat în Anunţul apostolic. Exact ca în reclama cu fiere de călcat! Mai bine le spunea înnăbuşitoare sau aburizatoare, că oricum toate funcţionează pe bază de abur! Realitatea TV transmitea o ştire dimineaţa la şapte privitoare la nişte români arestaţi în Spania pentru că, printr-o metodă destul de ingenioasă, furau parfumuri din magazine. Iată cum suna ştirea: „Doi sau trei dintre ei, bine îmbrăcaţi, ca să nu trezească suspiciuni, intrau în magazinul de coloniale…”  (uitase termenul de magazin de parfumuri în care se vinde, printre altele, apă de colonie. Tot la secţiunea „chifteluţe în direct” vă mai prezint o ştire: „În Beijing te poţi plimba prin oraş cu orice, de la un taxi ultramodern, cu computer de bord şi altele, până la o rişcă tradiţională.” – corect ricşă! Rişca era un joc.

Locaţie, vechiul nostru (fals) prieten – „următoarea  locaţie vizitată de Barbie este Norvegia” – era scris pe o carte viu colorată. „Charlize Theron este cea mai sexy femeie în viaţă” scria la chioşcul de ziare (de la sexiest woman alive).

Se foloseşte din ce în ce mai frecvent adverbul „undeva” în contexte în care cu siguranţă nu îşi are locul. „X costă undeva la 300 RON; biserica a fost construită undeva în jurul anului 1200; ne-am întâlnit undeva în toamnă…”

Şăurumurile (!) (showrooms din engleză) sunt la modă. Nu mai există salon de prezentare, expoziţie, magazin de prezentare şi desfacere.

„Mult e dulce şi frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.”

            Trebuie să reproduc integral un comentariu de pe un forum. Se numeşte Traducerea traducerii şi a fost postat undeva (!!!) în martie 2007.

            „Nu de mult am avut la tradus un text mai puţin obişnuit, un fel de eseu, sau nici nu ştiu exact cum să-l numesc, fiindcă nu avea nici un fel de titlu. Ce m-a surprins este faptul că respectivul text, în limba română, se vedea de la o poştă că nu e original, compus direct în limba română, ci o traducere din engleză. O traducere proastă din engleză. Nu mă pot abţine să nu dau câteva exemple din ea, fiindcă exact asta mi-a venit în minte citind-o şi minunându-mă: halal de biata limbă română! Sublinierile îmi aparţin:

În XYZ obiectivele pe termen lung la nivel organizaţional se stabilesc în cadrul unor şedinţe de board cu participarea senior management team... În funcţie de aceste obiective, stabilite pe termen lung în cadrul unor şedinţe anuale sunt stabilite targeturile operaţionale la nivelul întregii organizaţii pentru anul următor. Această şedinţă este de fapt o întâlnire extinsă (2-5 zile) dedicată exclusiv proiecţiilor, analizei şi stabilirii targeturilor... Pentru a fi stabilite într-un mod obiectiv la stabilirea targeturilor participă toată echipa de management. Stabilirea targeturilor se face în dublu sens. Managerilor de linie li se cere să-şi facă propriile proiecţii pentru perioada următoare. Proiecţiile făcute de către fiecare branch manager sunt analizate şi discutate cu managerul de operaţiuni şi ajustate. Acelaşi proces de stabilire a obiectivelor este întâlnit şi la nivelurile inferioare: X stabileşte targeturile pentru perioadele următoare împreună cu Y, Z şi K în cadrul unor sesiuni de previziuni. Faptul că cei direct implicaţi participă la stabilirea targetelor îi responsabilizează şi îi face să creadă în ele, pe de o parte, iar pe de altă parte ajută managerii să stabilească targeturi realiste... În cazul XYZ, datorită specificului activităţii - ... - ţintele şi obiectivele sunt stabilite în mod clar şi precis (volum de..., număr de clienţi, număr de filiale nou deschise, profitabilitate, clients in arrears, portofolio at risk) la toate nivelurile operaţionale... Modul în care are loc stabilirea obiectivelor - în urma unor sesiuni dedicate stabilirii targeturilor acestea sunt agreate atât de către manageri cât şi de subordonaţi... O reală dificultate o reprezintă stabilirea de targeturi pentru personalul suport (administrativ). Activitatea recepţionistelor, contabilelor, paralegalilor este mai greu de cuantificat..."

Cred că e arhisuficient, că se continuă tot aşa pe multe pagini. Las la o parte dezacordurile şi mai ales cacofoniile, care abundă, precum şi repetiţiile inutile şi supărătoare până la exasperare - a se vedea verbul "a stabili" şi substantivul "stabilirea". Dar am şi eu o întrebare interesantă: oare care e pluralul corect de la "target"? Că în text apare atât "targeturi" cât şi "targete"? Oricum în DEX online nu apare deloc nici măcar singularul, deci concluzia e că ar fi trebuit tradus, atâta timp cât încă nu a pătruns oficial în limba română. La fel e şi cu "senior management team" sau "branch manager"; chiar, oare de ce nu o fi lăsat traducătorul aşa şi "line manager", de ce l-o fi tradus ca "manager de linie"?! Sau "personalul suport"? La fel şi cu struţo-cămila "portofolio": trebuia ori să-l lase în engleză (adică "portfolio", fără o!), ori să-l traducă în română (ca "portofoliu"). Dar oare cu "proiecţiile" alea ce o fi? Or fi de diapozitive, ca la grădiniţă? Nu cumva sunt "proiecte", de fapt? Sau "sesiuni de previziuni"? Dar bomboana pe colivă o reprezintă "paralegalii". Foarte mirat, l-am căutat şi pe ăsta în DEX online, am zis că poate o fi deja şi în română, e neologism, dar nu e. Nu mai zic nimic, în cazul ăsta nici nu mă mai miră că "to agree" e tradus prin "a agrea".

Ce mi s-a cerut mie? Mie mi s-a cerut să traduc traducerea asta nu în germană, cum logic ar fi fost, ci iarăşi în engleză, înapoi. Mi-am zis atunci că e mare grădina lui dumnezeu. Nu era oare mai simplu să se ducă omul direct la original şi să nu dea şi bani degeaba la tradus? Că e clar ca guten Tag că textul-sursă, cel cu adevărat original, a fost sigur-sigur în engleză. Mă rog, m-am gândit după aia că poate clientul nu mai are originalul, sau poate nici nu l-a avut vreodată, poate a primit numai traducerea în română, cine ştie. În orice caz, eu am făcut lucrarea, am făcut-o bine, zicând în sinea mea mersi biroului de traduceri care mi-a trimis-o că îmi dă de lucru şi îmi mai ies nişte bani. Dar stau şi mă gândesc: oare cât ia pe pagină un traducător care se laudă că traduce din domeniul economic şi traduce astfel un text relativ uşor? Că eu la cât iau eu pe pagină, mi-ar crăpa obrazul de ruşine să iau banii omului şi să-i dau o lucrare în halul ăsta. N-am făcut aşa ceva în viaţa mea.”

O fi plătit cu card! Şi pentru că a venit vorba de card, ia citiţi ce scria pe verso unui astfel de instrument emis de o bancă de renume, de altfel: „Este un card eliberat de XXX care permite să: 1. scoţi bani de la ghişeele automatice…; 2. efectuare plăţile POS la magazinele convenţionale în… şi în străinătate dar şi plata serviciilor şi a chitanţelor, efectuarea reîncărcării cardurilor plătite anticipat şi a celor telefonice; 3. vărsare bani şi cecurile la ghişeele automatice abilitate de la…; 4. interogare soldul şi schimbările din contul tău curent.” În afară de dezacorduri, de indicaţii haotice, poate cineva folosi un astfel de card? Sigur că poate. Pentru că nimeni nu citeşte pe verso!!!

Nici florăriile nu s-au lăsat mai prejos, privind concurenţa. „Comandând la noi, salvaţi între 30-50% în comparaţie cu alte florării online existente în acest moment pe piaţă. – corect: economisiţi (to save money din engleză). Hai că pe lângă flori, merge şi o cafenea. M-a amuzat textul dintr-o revistă care făcea reclamă la o cafenea. „… pentru cei care iubesc sportul punem la dispoziţie plasmă pentru a se bucura de succesul echipei favorite.”

Şi iar apelez la forum. Ia citiţi:

            „Încep să mă simt derutat. Ca medic, folosesc a infecta pentru microorganisme (boli infecţioase – microbi, viruşi); folosesc a infesta pentru paraziţi (multicelulari) indiferent de natura lor (viermi intestinali, paraziţi ai plantelor – inclusiv omizi – şi alţii). Iar o boală, sau o infecţie, se contractează, niciodată nu se contactează. Iată însă că o televiziune spune: apa din fântână a fost infestată cu nitriţi. Cum o fi bine?”

            Concluzia?

            „Încearcă gustul intens al unei ciocolate veritabile, pentru că fiecare bucăţică care o vei gusta să-ţi aprindă pasiunea pentru ciocolată.” (de pe ambalajul ciocolatei Heidi Noir Intense cu 70% cacao). Asta, ca să vă îndulciţi! Sunt atâţia agramaţi în agenţiile de publicitate… Iar asta cu „care” în loc de „pe care” este la ordinea zilei. Culmea este că ar fi trebuit să se prindă de cacofonie; când vine vorba de aşa ceva, tot românul este vigilent.

            Încep să am din ce în ce mai mult impresia că noi, ăştia care ne mai ambalăm pentru un dezacord sau pentru o cacofonie, începem să fim oarecum de modă veche. Moda nouă zice: Să le ia naiba de reguli! Că doar la Bruxelles ne reprezintă femeia cu cele trei argumente înscrise pe placa maşinii: E Bine Aşa!!!

            Până şi unii traducători par să fi îmbrăţişat această modă nouă. Exemplul cu „Dicţionarul de business” apărut la Editura Universal Dalsi 2001 este relevant. În cazul dicţionarului cu pricina, aproape că nu există pagină pe care să nu găseşti un dezacord, o greşeală de ortografiere sau măcar o cacofonie. Iar dicţionarul are girul unui conf. univ. dr. şi a doi prep. univ. drd. care cică au revizuit textul. De ce nu mă miră? Să fie vorba de conferenţiarii de care am eu cunoştinţă???

            Doar trei exemple:

            „Tipul de reprezentanţă cel mai extrem, în ochii legii, este cel creat atunci când… (pag. 17.)

            Acestea [scutirile] conţin deduceri pentru persoane dependente, altele decât copiii, serviciile unei fiice necăsătorită, deduceri pentru menajeră etc. (pag. 24.)

            În ultimă instanţă, se presupune că deducerea a fost făcută chiar dacă contribuabilul nu o face în mod oficial.”

            La drept vorbind, nu prea am agreat cârnăciorii… dar… am achiesat la friptură, iar implementarea sarmalelor a fost remarcabilă. Cred că putem ajunge şi la un agrement consensual asupra tortului, care a fost extensiv şi elaborat. Ce ciorbă! Tot se face să apelez gazda a doua zi, să-i mulţumesc frumos şi să-i urez „să trăiască bine!”  (din colecţia UE şi cârnăciorii).

            Cuvinte la care fac alergie:

§         a agrea în loc de a fi de acord

§         locaţie în loc de orice altceva

§         dizabilităţi sau deficienţe în loc de handicap

§         suport în loc de asistenţă

§         formal în loc de oficial

§         informal în loc de neoficial

§         capabilităţi în loc de capacităţi

§         repondenţi (sau respondenţi) în loc de persoane chestionate

§         samit (summit) în loc de întâlnire la nivel înalt

§         prioritizare în loc de a pune pe primul plan

§         expertiză în loc de experienţă etc. etc. etc.

Am lăsat la urmă un domeniu care m-a fascinat şi pe timpul răposatului, însă acum mă atrage mai mult ca oricând. Dacă limbajul juridic este plin de arhaisme, celelalte limbaje nu mai folosesc limba română şi atunci mă întreb, despre care limbă română vorbim? Ia citiţi cum sună un text de încheiere notarială:

„Redactat şi tehnografiat la sediul Biroului Notarului Public… în… exemplare originale în formă autentică, astăzi data autentificării actului….”

Dar nici cu textul în sine nu mi-e ruşine:

„Subsemnatul…, domiciliat în comuna… etc., declar că nu renunţ la drepturile succesorale ce-mi revin de pe urma defunctului meu unchi…, decedat la data de…, fost cu ultimul domiciliu în… etc. şi înţeleg că de renunţarea mea să beneficieze fiul meu… etc.”

Cum o putea fi-su să beneficieze de renunţare, dacă declarantul zice că nu renunţă?!

Şi acum chiar închei cu câteva declaraţii publice:

„De la DNA am primit neurmărirea începerii penale. S-a definitivat dosarul definitiv.”

„S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar.”

„E adevărat că nu am studiile primarului Parisului şi poate nici ale domnului primar Căldărescu. [era de fapt vorba de scriitorul Mircea Cărtărescu] Pot să conduc poate chiar mai bun ca amândoi la un loc.”

„Voi demonstra societăţii româneşti şi bucureştenilor exact pregătirea fiecărui primar la un număr de 100 de oraşe din Europa şi exact fiecare câte limbi străini ştiu, ce ştiu şi aşa mai departe.”

„Având o relaţie bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română…”

„Sunt un om pământean şi mă interesează decât Bucureştiul şi atât.” – corect doar.

Mulţumesc celor de pe forumuri. Dixit.