ÎNVAŢĂ SINGUR ESPERANTO

Cine a inventat Esperanto?

Ludovic Lazarus ZAMENHOF (Eliezer Levi Samenhof) s-a născut la 15 decembrie 1859 în Białystok, Podlachia, din fostul Imperiu Rus, în prezent parte din Polonia şi a murit la 14 aprilie 1917, la vârsta de 57 ani. De etnie evreu, a rămas în istorie drept inventatorul limbii Esperanto menită comunicării internaţionale. Pe 15 decembrie 2009 s-au împlinit 150 ani de la naşterea acestuia.

   

A considerat rusa limba tatălui, drept limbă maternă, (sau poate limba belarusă, care nu era considerată o limbă distinctă de limba rusă la vremea aceea, lucru care a avut o influenţă majoră în fonologia Esperanto) dar a vorbit şi limba mamei, idiş, apoi polona, care ulterior a devenit limba maternă a copiilor săi. Tatăl său a fost profesor de limba germană, limbă pe care Zamenhof a vorbit-o fluent, însă nu atât de cursiv precum idiş. Mai târziu, a învăţat franceză, latină, greacă, ebraică şi engleză şi s-a arătat interesat de italiană, spaniolă şi lituaniană.

Ce este Esperanto?

Numele este de origine latină şi înseamnă "cel ce speră". Este o limbă artificială, impusă internaţional în mod restrâns. S-a dovedit în timp a fi o limbă vie, adevărată, capabilă să exprime toate nuanţele gândirii umane. Totuşi, nu reprezintă limba unei ţări sau a unei naţiuni, pentru că este o limbă neutră, internaţională. În prezent se estimează că sunt două milioane de vorbitori din care câteva zeci de mii nativi. Încă de la apariţia ei în 1887, mulţi au considerat că este o utopie şi că se va stinge. Totuşi, în ciuda condiţiilor vitrege, fără publicaţii periodice accesibile, fără radio, fără internet etc.) şi în ciuda faptului că s-a interzis folosirea acesteia în regimurile comuniste, Esperanto a rezistat şi s-a extins. În anii 50 a fost interzisă de nazişti şi de conservatorii francezi. Promotorii ideii de "limbaje artificiale" susţin totuşi că Esperanto se învaţă mult mai uşor decât engleza vorbită internaţional. Esperanto se poate învăţa şi vorbi cu 20-30% energie cheltuită comparativ cu limba engleză, având un vocabular mult simplificat şi construcţii gramaticale facile care fac posibilă învăţarea şi practicarea ei suficientă după 20-30 ore de curs. Mai mult, nu este nevoie de cunoaşterea anterioară a vreunei limbi europene.

Zamenhof a conceput această limbă aŭiliară având la bază o gramatică simplificată şi elemente de vocabular împrumutate din cele mai vorbite limbi europene – în principal limbi romanice – dar şi elemente anglo-saxone şi slave.

De reţinut faptul că Esperanto este:

• o limbă internaţională, nimerită pentru comunicarea între oameni de diverse naţiuni, care nu au o limbă maternă comună
• neutră, pentru că nu aparţine nici unei ţări sau popor
• relativ uşoară, pentru că are o structură şi o construcţie simplă
• vie, pentru că evoluează şi trăieşte la fel ca toate celelalte limbi şi prin ea se pot exprima cele mai diverse gânduri şi sentimente
• egală, pentru că vorbitorul se simte egal din punct de vedere lingvistic faţă de partenerul de conversaţie.

"Ideea centrală a limbii Esperanto este: prin fundamentul unei limbi neutre să depăşească toate barierele între oameni şi să-i unească, astfel încât fiecare să vadă în aproapele său un frate" (Zamenhof, 1912).

PUTEŢI DESCĂRCA MANUALUL DE PE SCRIBD (BUTONUL DIN JOSUL PAGINII)