Cu un simulacru de Ministru al Învăţământului precum Funeriu (i se potrivea mai bine fumuriul, sau funerarius) nu mă mai miră faptul că pe Internet oricine poate găsi o vastă bază de date privind limba română şi… îmbogăţirea ei continuă.
„Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.”
Probabil – spunea cineva pe un forum – cu excepţia claselor de filologie, restul claselor IX-XII nu fac gramatica limbii române în liceu. Părerea celor de pe forum este că ea ar trebui să se facă măcar până în clasa a X-a, care se consideră acum ca parte din învăţământul obligatoriu. O lege care sancţionează în loc să prevină, nu va fi niciodată de nici un folos pe termen lung. Românii au o meteahnă greu de depăşit: „tratează” consecinţele şi nu cauzele problemelor. Limba română are diacritice. Am mai scris despre acest lucru, iar cei interesaţi pot citi articolul aici: http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/04/diacritice-si-caractere-din-alte-limbi.html
Majoritatea s-au obişnuit să scrie fără literele specifice limbii române (ă, î, ş, ţ, â) cunoscute sub numele de diacritice. Să le desfiinţăm? Imaginaţi-vă că un prieten de pe Internet vrea să înveţe limba română, aşa cum şi voi vreţi să învăţaţi limba engleză. Cum să facă un străin diferenţa de pronunţie şi mai ales cum să înţeleagă sensul cuvintelor de genul: nas – naş; tine – (a) ţine; plus – pluş; dus – duş; put – puţ; vad – văd; rid – râd – rad; (a) masa – masă; (a) casa – casă; (a) plasa – plasă; senila – şenilă; (a) dura – dură; las – laş; vita (mea) – viţa (de vie); şi multe altele. Nici un om nu ar trebui să accepte lucrări scrise fără diacritice. Vedem exemple la tot pasul, începând cu notariatele şi terminând cu actele preluate de la autorităţile locale, indiferent de ierarhie.
Pe lângă diacritice, mai sunt şi confuziile totale privind folosirea lui â şi a lui î. Regula este foarte simplă. La început şi la sfârşit se va scrie î. La mijlocul cuvântului se va scrie întotdeauna â. Există o singură excepţie: la cuvintele compuse, â din mijloc devine î de la începutul cuvântului compus (adică se aplică regula de la început şi de la sfârşit). Nu vă obosiţi să învăţaţi toate aceste reguli. Ţineţi minte schema de mai jos:
î --------- î
------- â -------
--- --î-----------
Exemple: a întâmpina; a hotărî; a înnoi / a reînnoi; a dobândi; însemnat / neînsemnat; încadrat / reîncadrat etc.
Neputinciosul articol posesiv (a, al, ai, ale) se poticneşte la tot pasul când este folosit în vorbirea liberă sau în textele scrise de orice natură. Nebunia devine şi mai mare atunci când articolul posesiv este urmat de pronumele relativ (care) la genitiv (cărui, cărei, căruia, căreia, căror, cărora).
Exemplu: autorul a cărui cărţi în loc de autorul ale cărui cărţi…
Mostre şi Monstre
Foarte multă lume foloseşte greşit monstre în loc de mostre. Probabil că au în cap tot felul de monştri! Şi că tot a venit vorba, ia citiţi exemplele de mai jos privind adevăratele monstre culese de pe Internet.
„Aveţi neclarităţi, nelămuriri, observaţii sau nemulţumiri? Vă rugăm să ni le semnalizaţi imediat. Apăsaţi aici…”; „Clienţii au posibilitatea de a semnaliza problemele apărute prin telefon, fax sau e-mail, în timpul orelor de program standard.” – corect semnalaţi. Semnalizarea se face în cu totul alte condiţii (în circulaţie, de exemplu, când gropile de care ne lovim toţi românii ar trebui semnalizate corespunzător, conform legilor).
„Udrea vrea resorturi de schi în Parâng” sună titlul dintr-o publicaţie de pe Internet. Un traducător de limbă engleză îşi dă imediat seama că cel care a scris a vrut să spună staţiuni dar deh’… cunoscător de limbă engleză, a folosit cuvântul din engleză resort şi l-a furculisionizat în romengleza bine cunoscută de care scriam într-un alt articol pe care îl puteţi citi aici: http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/05/sa-fim-culti-da-sa-ramanem-cool.html. Puteţi descărca materialul şi de pe SCRIBD: http://www.scribd.com/mona379?from_badge_profile_btn=1.
Săracele staţiuni, cu ce or fi greşit intrând în desuetudine?
La RFI România, corespondenta de la Bruxelles amintea că strategia (eşuată) de la Lisabona ar fi trebuit „să dea un bust economiei europene.” Chiar pronunţat corect, cuvântul boost din engleză nu ar fi înţeles de multă lume şi probabil nici în varianta scrisă. La finalul intervenţiei, aceeaşi corespondentă nota că liderii UE pregătesc o strategie care să dea „un vânt nou în pupă economiei”!!! Fără comentarii.
Având în vedere criza economică din România, se vorbeşte tot mai des despre subsidiarele băncilor, în loc de folosirea corectă a cuvintelor filiale, sucursale. Tot engleza, bat-o vina!
Şi mai avem exemple de genul acesta, dacă aveţi răbdarea să citiţi articolul până la capăt.
Din recomandările de pe Port.ro pentru programele HBO: „În plus, vrea să-şi procure iubitul perfect şi să arunce cea mai tare petrecere de naştere făcută vreodată.” Să fie oare vorba de throw a party? Mie-mi vine să throw up!
Aurora Liiceanu, psiholog, psihanaliza călătorul. De ce călătorim? De ce shopinguim? De ce ne întoarcem cu gadgeturi acasă? De unde obsesia întoarcerii la natură? Şi altele asemenea mărunţişuri esenţiale pentru omul care pleacă de acasă şi vrea ca lumea să i se aştearnă la picioare. Concluzia? „Poţi să asculţi muzică şi în acelaşi timp să fii elegant, luxurios…” Bănuiesc că e mai bine să fii „luxurios” decât „luxuriant”!
„Cititorii Centrului de Limbi Străine vor fi încurajaţi de către bibliotecari să înveţe limba musulmană, măcar atât cât să poată răsfoi cărţile ce le vor fi puse la dispoziţie în această limbă. Cei interesaţi au posibilitatea să urmeze şi cursuri gratuite de limba turcă. Bibliotecarii au început să colecţioneze lucrări redactate în musulmană, însă lansează un apel către toţi cei ce deţin în bibliotecile personale astfel de cărţi să facă şi donaţii.” – ştirea a apărut în Monitorul de Vrancea. S-o fi referit la limba arabă, sau la limba turcă? Greu de înţeles din pasajul de mai sus.
Scria cineva foarte supărat pe un forum: „The Hermitage Museum a ajuns în română ca Hermitage pe National Geographic. Ruşine traducătorului şi celor care colaborează cu el. Poate l-aş fi iertat pentru muzeul de arte decorative din Moscova, care, din motive de neînţeles, se cheamă A.S. Puşkin; dar să nu fi auzit, până la tânăra vârsta la care te-ai apucat de tradus, şi mai ales să nu fi auzit nici cei care îţi dau traducerile mai departe şi care, se presupune, au o oarecare experienţă în spate, de unul din cele mai celebre muzee din lume, şi anume Ermitajul, e o culme a ruşinii, mai ales în condiţiile în care majoritatea agenţiilor de subtitrare solicită, pe lângă cunoştinţele lingvistice, o zdravănă doză de cultură generală. Nu mai folosiţi în traducerea românească transcrierea englezească a numelor ruseşti.” Cam lung pasajul, dar foarte relevant.
Într-una din buletinele de ştiri arhicunoscute în care se prezintă numai nenorociri, a fost comentată o sângeroasă confruntare între „benzile rivale din lumea interlopă”. Poate o fi vrut să spună „bandele… de circulaţie”?! – corect: bande rivale din lumea interlopă; benzi de circulaţie.
Mergeţi în buricul Bucureştiului (zona Piaţa Unirii) şi puteţi vedea un panou mare, care se lăfăie pe un bloc situat pe un bulevard principal, pe care scrie ce servicii oferă respectiva firmă: „Traduceri autorizate, tranzlaţii…” A tranzla sau a nu tranzla, aceasta e întrebarea… Evident, respectiva firmă se ocupă fără doar şi poate cu „Traduceri autorisate”.
Seara târziu, în drum spre casă, opresc la benzinărie (veşnica salvare pentru cumpărături întârziate) să iau un pachet de şerveţele umede. Aleg de pe raft unul mai verde şi mai cu moţ şi citesc, cu ochii mari, traducerea în limba română: „Basma ştergătoare antibacteriană”. Originalul era antibacterial wipes. Se pare că şerveţelele astea umede stârnesc imaginaţia „traducătorilor”. Că mai există şi „prosoape umede” probabil de la toallitas humedas din spaniolă. Cum s-or fi numind în limba turcă?
Ah, vine vacanţa. Se apropie cu paşi repezi. Să nu ne încurce grevele!!! Desigur că abia aşteptaţi să plecaţi la hotelul rezervat. Şi cum verificările finale trebuie făcute obligatoriu, ca totul să meargă strună, să vorbim de check in şi check out. Pe site-ul unui hotel, am citit cu stupefacţie: „cazarea se face la ora… decazarea se face la ora…” Pe vremea răposatului parcă se spunea: a se caza; a elibera camera. Am concepţii învechite, ştiu. Făcând o paralelă cu o casă de amanet, antonimul lui a gaja ar fi a degaja!!! „Rugăm clienţii să degajeze valorile gajate până la ora douăsprezece…” O fi corect, o fi incorect? S-ar putea să fiu şi eu în pielea lui Barnaby, personajul din „Crimele din Midsommer” transmis pe Hallmark Channel, care spunea la un moment dat că are „dubii rezonabile” (I have reasonable doubt). Chiar aşa.
Auziţi traducerea unui Past Perfect din engleză într-un film: I hadn’t seen him in a long time = „Nu l-am fost văzut de mult”. Mai corect era „Nu l-am avut văzut de mult”. Este vorba de un ardelenism. Unii oameni chiar vorbesc aşa, fără să-şi dea seama că nu este corect.
Într-un documentar despre supravieţuire se arăta cum se pot face cârlige de pescuit din banalele ace de siguranţă (safety pins), iar traducătorul le-a tradus cu „ştifturi de siguranţă”. Ce fac prea multe traduceri tehnice…
Am întâlnit în multe texte formularea „pagini de web, adresă de e-mail, document de Word…”. Scoateţi particula de şi veţi scrie corect.
Pe la televizor apar tot mai des perle, care mai de care… Aşa s-a transformat verbul a complota în să complotească; XYZ urmau să fie relocaţi – de la relocate din engleză; face diferenţa de la to make a difference. La Observator, Nunţiul apostolic s-a transformat în Anunţul apostolic. Exact ca în reclama cu fiere de călcat! Mai bine le spunea înnăbuşitoare sau aburizatoare, că oricum toate funcţionează pe bază de abur! Realitatea TV transmitea o ştire dimineaţa la şapte privitoare la nişte români arestaţi în Spania pentru că, printr-o metodă destul de ingenioasă, furau parfumuri din magazine. Iată cum suna ştirea: „Doi sau trei dintre ei, bine îmbrăcaţi, ca să nu trezească suspiciuni, intrau în magazinul de coloniale…” (uitase termenul de magazin de parfumuri în care se vinde, printre altele, apă de colonie. Tot la secţiunea „chifteluţe în direct” vă mai prezint o ştire: „În Beijing te poţi plimba prin oraş cu orice, de la un taxi ultramodern, cu computer de bord şi altele, până la o rişcă tradiţională.” – corect ricşă! Rişca era un joc.
Locaţie, vechiul nostru (fals) prieten – „următoarea locaţie vizitată de Barbie este Norvegia” – era scris pe o carte viu colorată. „Charlize Theron este cea mai sexy femeie în viaţă” scria la chioşcul de ziare (de la sexiest woman alive).
Se foloseşte din ce în ce mai frecvent adverbul „undeva” în contexte în care cu siguranţă nu îşi are locul. „X costă undeva la 300 RON; biserica a fost construită undeva în jurul anului 1200; ne-am întâlnit undeva în toamnă…”
Şăurumurile (!) (showrooms din engleză) sunt la modă. Nu mai există salon de prezentare, expoziţie, magazin de prezentare şi desfacere.
„Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.”
Trebuie să reproduc integral un comentariu de pe un forum. Se numeşte Traducerea traducerii şi a fost postat undeva (!!!) în martie 2007.
„Nu de mult am avut la tradus un text mai puţin obişnuit, un fel de eseu, sau nici nu ştiu exact cum să-l numesc, fiindcă nu avea nici un fel de titlu. Ce m-a surprins este faptul că respectivul text, în limba română, se vedea de la o poştă că nu e original, compus direct în limba română, ci o traducere din engleză. O traducere proastă din engleză. Nu mă pot abţine să nu dau câteva exemple din ea, fiindcă exact asta mi-a venit în minte citind-o şi minunându-mă: halal de biata limbă română! Sublinierile îmi aparţin:
În XYZ obiectivele pe termen lung la nivel organizaţional se stabilesc în cadrul unor şedinţe de board cu participarea senior management team... În funcţie de aceste obiective, stabilite pe termen lung în cadrul unor şedinţe anuale sunt stabilite targeturile operaţionale la nivelul întregii organizaţii pentru anul următor. Această şedinţă este de fapt o întâlnire extinsă (2-5 zile) dedicată exclusiv proiecţiilor, analizei şi stabilirii targeturilor... Pentru a fi stabilite într-un mod obiectiv la stabilirea targeturilor participă toată echipa de management. Stabilirea targeturilor se face în dublu sens. Managerilor de linie li se cere să-şi facă propriile proiecţii pentru perioada următoare. Proiecţiile făcute de către fiecare branch manager sunt analizate şi discutate cu managerul de operaţiuni şi ajustate. Acelaşi proces de stabilire a obiectivelor este întâlnit şi la nivelurile inferioare: X stabileşte targeturile pentru perioadele următoare împreună cu Y, Z şi K în cadrul unor sesiuni de previziuni. Faptul că cei direct implicaţi participă la stabilirea targetelor îi responsabilizează şi îi face să creadă în ele, pe de o parte, iar pe de altă parte ajută managerii să stabilească targeturi realiste... În cazul XYZ, datorită specificului activităţii - ... - ţintele şi obiectivele sunt stabilite în mod clar şi precis (volum de..., număr de clienţi, număr de filiale nou deschise, profitabilitate, clients in arrears, portofolio at risk) la toate nivelurile operaţionale... Modul în care are loc stabilirea obiectivelor - în urma unor sesiuni dedicate stabilirii targeturilor acestea sunt agreate atât de către manageri cât şi de subordonaţi... O reală dificultate o reprezintă stabilirea de targeturi pentru personalul suport (administrativ). Activitatea recepţionistelor, contabilelor, paralegalilor este mai greu de cuantificat..."
Cred că e arhisuficient, că se continuă tot aşa pe multe pagini. Las la o parte dezacordurile şi mai ales cacofoniile, care abundă, precum şi repetiţiile inutile şi supărătoare până la exasperare - a se vedea verbul "a stabili" şi substantivul "stabilirea". Dar am şi eu o întrebare interesantă: oare care e pluralul corect de la "target"? Că în text apare atât "targeturi" cât şi "targete"? Oricum în DEX online nu apare deloc nici măcar singularul, deci concluzia e că ar fi trebuit tradus, atâta timp cât încă nu a pătruns oficial în limba română. La fel e şi cu "senior management team" sau "branch manager"; chiar, oare de ce nu o fi lăsat traducătorul aşa şi "line manager", de ce l-o fi tradus ca "manager de linie"?! Sau "personalul suport"? La fel şi cu struţo-cămila "portofolio": trebuia ori să-l lase în engleză (adică "portfolio", fără o!), ori să-l traducă în română (ca "portofoliu"). Dar oare cu "proiecţiile" alea ce o fi? Or fi de diapozitive, ca la grădiniţă? Nu cumva sunt "proiecte", de fapt? Sau "sesiuni de previziuni"? Dar bomboana pe colivă o reprezintă "paralegalii". Foarte mirat, l-am căutat şi pe ăsta în DEX online, am zis că poate o fi deja şi în română, e neologism, dar nu e. Nu mai zic nimic, în cazul ăsta nici nu mă mai miră că "to agree" e tradus prin "a agrea".
Ce mi s-a cerut mie? Mie mi s-a cerut să traduc traducerea asta nu în germană, cum logic ar fi fost, ci iarăşi în engleză, înapoi. Mi-am zis atunci că e mare grădina lui dumnezeu. Nu era oare mai simplu să se ducă omul direct la original şi să nu dea şi bani degeaba la tradus? Că e clar ca guten Tag că textul-sursă, cel cu adevărat original, a fost sigur-sigur în engleză. Mă rog, m-am gândit după aia că poate clientul nu mai are originalul, sau poate nici nu l-a avut vreodată, poate a primit numai traducerea în română, cine ştie. În orice caz, eu am făcut lucrarea, am făcut-o bine, zicând în sinea mea mersi biroului de traduceri care mi-a trimis-o că îmi dă de lucru şi îmi mai ies nişte bani. Dar stau şi mă gândesc: oare cât ia pe pagină un traducător care se laudă că traduce din domeniul economic şi traduce astfel un text relativ uşor? Că eu la cât iau eu pe pagină, mi-ar crăpa obrazul de ruşine să iau banii omului şi să-i dau o lucrare în halul ăsta. N-am făcut aşa ceva în viaţa mea.”
O fi plătit cu card! Şi pentru că a venit vorba de card, ia citiţi ce scria pe verso unui astfel de instrument emis de o bancă de renume, de altfel: „Este un card eliberat de XXX care permite să: 1. scoţi bani de la ghişeele automatice…; 2. efectuare plăţile POS la magazinele convenţionale în… şi în străinătate dar şi plata serviciilor şi a chitanţelor, efectuarea reîncărcării cardurilor plătite anticipat şi a celor telefonice; 3. vărsare bani şi cecurile la ghişeele automatice abilitate de la…; 4. interogare soldul şi schimbările din contul tău curent.” În afară de dezacorduri, de indicaţii haotice, poate cineva folosi un astfel de card? Sigur că poate. Pentru că nimeni nu citeşte pe verso!!!
Nici florăriile nu s-au lăsat mai prejos, privind concurenţa. „Comandând la noi, salvaţi între 30-50% în comparaţie cu alte florării online existente în acest moment pe piaţă. – corect: economisiţi (to save money din engleză). Hai că pe lângă flori, merge şi o cafenea. M-a amuzat textul dintr-o revistă care făcea reclamă la o cafenea. „… pentru cei care iubesc sportul punem la dispoziţie plasmă pentru a se bucura de succesul echipei favorite.”
Şi iar apelez la forum. Ia citiţi:
„Încep să mă simt derutat. Ca medic, folosesc a infecta pentru microorganisme (boli infecţioase – microbi, viruşi); folosesc a infesta pentru paraziţi (multicelulari) indiferent de natura lor (viermi intestinali, paraziţi ai plantelor – inclusiv omizi – şi alţii). Iar o boală, sau o infecţie, se contractează, niciodată nu se contactează. Iată însă că o televiziune spune: apa din fântână a fost infestată cu nitriţi. Cum o fi bine?”
Concluzia?
„Încearcă gustul intens al unei ciocolate veritabile, pentru că fiecare bucăţică care o vei gusta să-ţi aprindă pasiunea pentru ciocolată.” (de pe ambalajul ciocolatei Heidi Noir Intense cu 70% cacao). Asta, ca să vă îndulciţi! Sunt atâţia agramaţi în agenţiile de publicitate… Iar asta cu „care” în loc de „pe care” este la ordinea zilei. Culmea este că ar fi trebuit să se prindă de cacofonie; când vine vorba de aşa ceva, tot românul este vigilent.
Încep să am din ce în ce mai mult impresia că noi, ăştia care ne mai ambalăm pentru un dezacord sau pentru o cacofonie, începem să fim oarecum de modă veche. Moda nouă zice: Să le ia naiba de reguli! Că doar la Bruxelles ne reprezintă femeia cu cele trei argumente înscrise pe placa maşinii: E Bine Aşa!!!
Până şi unii traducători par să fi îmbrăţişat această modă nouă. Exemplul cu „Dicţionarul de business” apărut la Editura Universal Dalsi 2001 este relevant. În cazul dicţionarului cu pricina, aproape că nu există pagină pe care să nu găseşti un dezacord, o greşeală de ortografiere sau măcar o cacofonie. Iar dicţionarul are girul unui conf. univ. dr. şi a doi prep. univ. drd. care cică au revizuit textul. De ce nu mă miră? Să fie vorba de conferenţiarii de care am eu cunoştinţă???
Doar trei exemple:
„Tipul de reprezentanţă cel mai extrem, în ochii legii, este cel creat atunci când… (pag. 17.)
Acestea [scutirile] conţin deduceri pentru persoane dependente, altele decât copiii, serviciile unei fiice necăsătorită, deduceri pentru menajeră etc. (pag. 24.)
În ultimă instanţă, se presupune că deducerea a fost făcută chiar dacă contribuabilul nu o face în mod oficial.”
La drept vorbind, nu prea am agreat cârnăciorii… dar… am achiesat la friptură, iar implementarea sarmalelor a fost remarcabilă. Cred că putem ajunge şi la un agrement consensual asupra tortului, care a fost extensiv şi elaborat. Ce ciorbă! Tot se face să apelez gazda a doua zi, să-i mulţumesc frumos şi să-i urez „să trăiască bine!” (din colecţia UE şi cârnăciorii).
Cuvinte la care fac alergie:
§ a agrea în loc de a fi de acord
§ locaţie în loc de orice altceva
§ dizabilităţi sau deficienţe în loc de handicap
§ suport în loc de asistenţă
§ formal în loc de oficial
§ informal în loc de neoficial
§ capabilităţi în loc de capacităţi
§ repondenţi (sau respondenţi) în loc de persoane chestionate
§ samit (summit) în loc de întâlnire la nivel înalt
§ prioritizare în loc de a pune pe primul plan
§ expertiză în loc de experienţă etc. etc. etc.
Am lăsat la urmă un domeniu care m-a fascinat şi pe timpul răposatului, însă acum mă atrage mai mult ca oricând. Dacă limbajul juridic este plin de arhaisme, celelalte limbaje nu mai folosesc limba română şi atunci mă întreb, despre care limbă română vorbim? Ia citiţi cum sună un text de încheiere notarială:
„Redactat şi tehnografiat la sediul Biroului Notarului Public… în… exemplare originale în formă autentică, astăzi data autentificării actului….”
Dar nici cu textul în sine nu mi-e ruşine:
„Subsemnatul…, domiciliat în comuna… etc., declar că nu renunţ la drepturile succesorale ce-mi revin de pe urma defunctului meu unchi…, decedat la data de…, fost cu ultimul domiciliu în… etc. şi înţeleg că de renunţarea mea să beneficieze fiul meu… etc.”
Cum o putea fi-su să beneficieze de renunţare, dacă declarantul zice că nu renunţă?!
Şi acum chiar închei cu câteva declaraţii publice:
„De la DNA am primit neurmărirea începerii penale. S-a definitivat dosarul definitiv.”
„S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar.”
„E adevărat că nu am studiile primarului Parisului şi poate nici ale domnului primar Căldărescu. [era de fapt vorba de scriitorul Mircea Cărtărescu] Pot să conduc poate chiar mai bun ca amândoi la un loc.”
„Voi demonstra societăţii româneşti şi bucureştenilor exact pregătirea fiecărui primar la un număr de 100 de oraşe din Europa şi exact fiecare câte limbi străini ştiu, ce ştiu şi aşa mai departe.”
„Având o relaţie bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română…”
„Sunt un om pământean şi mă interesează decât Bucureştiul şi atât.” – corect doar.
Mulţumesc celor de pe forumuri. Dixit.
