PROVERBE: 13
9. Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.
10. Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.
11. Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte.
20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
PROVERBE: 17
1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!
2. Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.
7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!
10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.
15. Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16. La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte.
19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.
20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.
24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut.
26. Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput.
27. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.
PROVERBE: 23
1. Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
2. pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
3. Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.
4. Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
5. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
6. Nu mânca pâinea celui pizmaş, şi nu pofti mâncărurile lui alese,
7. căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. Mănâncă şi bea, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
8. Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.
9. Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
10. Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
11. căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
20. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
21. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
PROVERBE: 29
1. Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac.
2. Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme.
3. Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea.
4. Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.
5. Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ sub paşii lui.
6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură.
7. Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă.
8. Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.
9. Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.
10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.
11. Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.
12. Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.
13. Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi,
14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
16. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.
20. Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
22. Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.
24. Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic.
25. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26. Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.