EDO (TOKYO)

După ce a devenit conducătorul suprem de la sfârşitul secolului 16, Tokugawa Ieyasu a mutat capitala Japoniei la Edo (în prezent Tokyo), transformând satul de pescari de atunci în primul centru politic şi economic al ţării. Ieyasu şi urmaşii acestuia au forţat pe marii lorzi daimyo din toată ţara să finanţeze dezvoltarea oraşului Edo şi să trăiască în oraş în marea majoritate a acestor ani. Noile construcţii din oraş şi marele număr de samurai care aveau nevoie de bunuri de consum şi de plăceri lumeşti, au dus la apariţia oamenilor de afaceri, a meşteşugarilor şi a persoanelor care ofereau plăceri, oameni proveniţi din toată Japonia, aşa încât, la sfârşitul secolului 17, populaţia oraşului depăşea un milion de locuitori, făcând din oraşul Edo unul din cele mai mari oraşe din lume.

After becoming supreme ruler in the late 16th century, Tokugawa Ieyasu moved Japan's capitol to Edo, (now known as Tokyo) transforming the sleepy fishing village into the country's premier political and economic center. Ieyasu and his heirs forced the country's daimyo lords to finance the expansion of Edo, and to live in the city during part of every other year. The new construction of the city and the vast number of samurai in need of goods and pleasurable pursuits lured merchants, craftsmen and entertainers from all over Japan, and by the 17th century, the population had surpassed a million, making Edo one of the largest cities in the world.

Timp de aproape trei sute de ani, shogunii Japoniei au menţinut pacea din interiorul ţării prin izolarea acesteia de influenţa occidentală. În Edo a început să înflorească o populaţie diversă în timpul renaşterii culturale şi economice.

For almost three hundred years, Japan's shoguns maintained domestic peace while they isolated the country from Western influence. In Edo, a diverse population flourished amidst a cultural and economic renaissance.

Shogunii comandanţi şi luptătorii samurai extrem de temuţi, geishele exotice şi artizanii deosebiţi – toţi făceau parte din perioada renascentistă din Japonia dintre secolele 16 şi 19, când Japonia a trecut de la perioada de haos şi de violenţă la un pământ al rafinamentelor ritualice şi al păcii. Însă această stabilitate a avut şi ea un preţ: timp de aproape 250 de ani, Japonia a fost un pământ închis în faţa ţărilor occidentale, o ţară condusă de shogun, sub puterea şi controlul absolut al acestuia.

Commanding shoguns and fierce samurai warriors, exotic geisha and exquisite artisans—all were part of a Japanese renaissance between the 16th and 19th centuries when Japan went from chaos and violence to a land of ritual refinement and peace. But stability came at a price: for nearly 250 years, Japan was a land closed to the Western world, ruled by the shogun under his absolute power and control.

La începutul secolului 16, Japonia era o societate războinică, condusă de samurai şi de lorzi daimyo, la fel de războinici. Când neguţătorii portughezi au ajuns pe tărâmurile acestei ţări în anul 1543, aceştia au fost primii europeni care au pus piciorul în Japonia. Misionarii creştini au început imediat să convertească naţia la creştinism. În acelaşi an, s-a născut dintr-o familie de lorzi daimyo de rang inferior un samurai pe nume Tokugawa Ieyasu.

In the early 16th century, Japan is a warlike society ruled by samurai and their daimyo warlords. When Portuguese merchants arrive in 1543, they are the first Europeans to set foot in Japan. Missionaries quickly set out to convert the nation to Christianity. In the same year, a samurai boy named Tokugawa Ieyasu is born to a low ranking daimyo family.

Pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de conducătorul de atunci, familia lui Ieyasu a oferit copilul drept ostatic acestuia, aşa încât Ieyasu şi-a petrecut cea mai mare parte din copilărie în slujba acestui conducător. După ce într-un final a fost eliberat, acesta a revendicat domeniile familiei şi s-a asociat cu cei mai puternici conducători din Japonia: Oda Nobunaga şi succesorul lui, Toyotomi Hideyoshi. Hideyoshi i-a oferit lui Ieyasu un sat mic de pescari numit Edo, ulterior cunoscut sub numele de oraşul Tokyo, oferindu-i astfel o zonă vastă pe care să o conducă. Însă Hideyoshi şi Ieyasu nu erau aliaţi puternici.

To prove his family's loyalty to their ruling warlord, Ieyasu is given as a hostage where he remains for most of his childhood. When he is finally freed, he reclaims his family's domain and allies himself with the most powerful rulers in Japan: Oda Nobunaga, and his successor, Toyotomi Hideyoshi. Hideyoshi awards him a small fishing village named Edo, later to be known as Tokyo, and provides him with a vast area to rule. But Hideyoshi and Ieyasu are uneasy allies.

Pe patul de moarte, Hideyoshi l-a numit conducător pe Ieyasu până când fiul Hideyori, adevăratul său moştenitor, urma să se facă mare şi să preia conducerea. În momentul în care lorzii daimyo rebeli au încercat să preia controlul de la Ieyasu, armatele de samurai ale lui Tokugawa Ieyasu i-a înfrânt în Bătălia de la Sekigahara. Victoria obţinută i-a adus lui Ieyasu titlul de shogun. Singurul obstacol pe care trebuia să-l mai treacă Ieyasu pentru a obţine controlul total era moştenitorul Hideyori. În 1614 Ieyasu şi-a încălcat înţelegerea cu Hideyori şi a atacat Castelul Osaka, trecât prin foc şi sabie mai mult de 100.000 de locuitori. Momentul a constituit începutul dinastiei Tokugawa, care urma să ţină mai mult de 250 de ani.

On his deathbed, Hideyoshi, places Ieyasu in command until Hideyoshi's true heir—his young son, Hideyori—will rule. When daimyo rebels challenge Ieyasu's control, Tokugawa Ieyasu's samurai armies defeat them at the Battle of Sekigahara. The victory brings to Ieyasu the title of shogun. Ieyasu's only remaining obstacle for total control of Japan is Hideyori. In 1614, Ieyasu renounces his allegiance to Hideyori and attacks Osaka Castle, slaughtering more than 100,000. It is the beginning of a dynasty that will endure for more than 250 years.

După ce Ieyasu a obţinut controlul total, pacea s-a instalat în Japonia şi o nouă societate bazată pe legi stricte de obedienţă şi de loialitate faţă de samurai au fost stabilite. În anul 1600 William Adams a fost primul englez care a pus piciorul în Japonia. Impresional de navele comerciale europene, Ieyasu i-a cerut lui Adams să-l ajute să-şi construiască flota proprie. Convins fiind că englezul nu avea nici un interes să convertească poporul japonez la creştinism, cum făcuseră portughezii şi spaniolii ajunşi pe tărâmul japonez, Ieyasu a hotărât să expulzeze toţi portughezii şi spaniolii care adesea erau implicaţi în acţiuni de misionari, pe lângă cele de comerţ.

With Ieyasu in control, peace settles over Japan, and a new society based on the samurai ethics of obedience and loyalty is established. In 1600, William Adams becomes the first Englishman to set foot in Japan. Impressed by European trading vessels, Ieyasu asks Adams to help him build his own fleet. Aware that the English have no interest in converting the Japanese to Christianity, Ieyasu decides to expel the Portugese and Spanish who often combine missionary work with trade.

Ca shogun, Tokugawa Ieyasu a unit pe toţi lorzii războinici daimyo. Când a murit la vârsta de 72 de ani, viziunea lui strictă de a controla sistemul de clase pe baza regulilor impuse de samurai devenise o realitate. Însă nepotul lui, Iemitsu, l-a depăşit profund privind severitatea cu care a condus. Neavând războaie pe care să le conducă, Iemitsu a restrâns enorm controlul asupra puterii lorzilor războinici daimyo şi a armatelor acestora de samurai.

As Shogun, Tokugawa Ieyasu has united the daimyo warlords. When he dies at 72, his vision of a strictly controlled class system based on the rule of the samurai is a reality. But his grandson, Iemitsu, will rule more harshly. With no wars to fight, Iemitsu tightens control over the power of the daimyo and their restless samurai armies.

Misionarii străini au fost expulzaţi din Japonia, cu toate că Iemitsu se temea de influenţa creştină. Împovărarea ţăranilor şi persecutarea creştinilor s-a transformat în ură. Rebeliunea din Shimbara din anul 1637 s-a soldat cu moartea a mii de cetăţeni. Pentru a preveni alte astfel de evenimente din cauza influenţei străine, Iemitsu a închis graniţele Japoniei către lumea occidentală. Timp de aproape 200 de ani ele au rămas închise până la redeschiderea lor.

Foreign missionaries have been expelled from Japan, but still Iemitsu fears the influence of Christianity. Impoverished peasants and persecuted Christians explode in anger. The Shimabara Rebellion in 1637 results in the deaths of thousands. In order to prevent further dissention resulting from foreign influence, Iemitsu closes Japan to the western world. It will be more than 200 years before the nation will open its doors again.

În anul 1690 Japonia era o naţie complet izolată de lumea occidentală, dezvoltându-se în interiorul graniţelor o adevărată cultură. Shogunul Tsunayoshi a introdus primele Legi ale Compasiunii care protejeau săracii şi interziceau abuzul pe animale. În secolul 18, Edo devenise cel mai mare oraş din Japonia şi unul din cele mai populate oraşe din lume, atrăgând locuitori precum samurai, geishe, curtezane, meşteşugari, comercianţi, scriitori şi actori. Clasele sociale au început să se omogenizeze, iar cultura şi comerţul au cunoscut o înflorire deosebită.

By 1690, Japan is a nation completely isolated from the western world, and a time of cultural flowering and intellectual pursuit ensues. Shogun Tsunayoshi introduces his Laws of Compassion protecting the poor and preventing the abuse of animals. By the 18th century, Edo has become the largest and one of the liveliest cities in the world, attracting samurai, geisha, courtesans, merchants, writers and actors. The classes begin to mix, and culture and commerce flourish.

Cu toate acestea, conflictele mocneau sub faţada societăţii din Edo. Prin scăderea puterii lorzilor războinici daimyo şi a armatelor lor de samurai, interesul spre ştiinţele occidentale a început să crească, complicând astfel politica de izolare impusă de shogun.

However, conflicts simmer beneath the surface of Edo society. As ruling daimyo warlords and their samurai armies grow restless, interest in Western science increases, complicating the policy of isolation.

În anul 1853, Comandantul Mathew C. Perry şi escadronul său de nave comerciale au ajuns în Golful Edo şi au cerut Japoniei să semneze contracte comerciale şi să facă schimb de mărfuri cu Statele Unite. Japonia se afla atunci într-o poziţie precată iar guvernul existent s-a văzut în situaţia dificilă de a alege între război sau negociere. Realizând că puterea Japoniei era mică faţă de ameninţarea americană, japonezii au negociat tratate cu ţările occidentale. Zece ani mai târziu, clasa samurailor a fost dizolvată iar shogunatul Tokugawa a luat sfârşit. Din acel moment a început era modernă din Japonia.

In 1853, Commodore Mathew C. Perry and his squadron of black ships sail into Edo Bay, and demand that Japan negotiate and trade with the United States. Japan is in a precarious position and the government faces the difficult choice of war or negotiation. Realizing they are powerless to repel American might, the Japanese negotiate treaties with the West. Ten years later, the samurai class is disbanded and the Tokugawa Shogunate ends. The modern era of Japan has begun.