Banc
Bulă şi Trulă stau de vorbă.
- Ce crezi tu, Bulă, mai este actuală vechea zicală leninistă: "învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi"?
- Da, dar în forma "înhăţaţi, înhăţaţi, înhăţaţi"!
O "cucurbitacee" cu ambiţie
Viaţa te aduce uneori faţă în faţă cu tot felul de experienţe "ilariante". Una dintre ele este legată de o "cucurbitacee" care s-a hotărât să meargă la şcoală - nu importă vârsta - cu dorinţa neostoită de a învăţa ceva ce trebuia să facă încă din "neolitic". Cum stătea ea aşa în "cubiculum" ei şi medita adânc la nemurirea sufletului, a gândit că acu' e momentul să înhaţe o diplomă, că deh, învăţământul românesc este oricum găunos până în măduva cărţilor, iar din lanţul trofic nu trebuia să lipsească tocmai ea, "cucurbitaceea". Trecută cu un deceniu şi jumătate de juma' de secol, se simţea prea "ostracizată", aşa că hotărârea "crucială" a fost luată direct pe finanţele altora, din pure motive de morală. "Jansenistă" fidelă, a pornit "cruciada" întru descifrarea tainelor "capnomanţiei" privind anatomia umană. Aşa că s-a strecurat "astutios" spre băncile şcolii particulare (contra cost, bineînţeles), cu toate că avea o "fobie" pentru rasa umană, în general. "Duplicitară" şi "dubitativă" a reuşit să treacă de stadiul de "gemulă" şi a ajuns la faimoasa poziţie de "lanternou". Starea de "lasitudine" nu a părăsit-o însă, ba chiar s-a accentuat odată cu trecerea anilor. "Logoreea" s-a transformat rapid în "logopatie": prea multe informaţii şi prea multă "logică". Dar "cucurbitaceea" nu disperă, cere "clemenţă" de la profesori, de la colegi, de la prieteni, de la vecini… şi de la trecătorii de pe stradă chiar, într-o "clamoare" continuă. "Criticantă" "ferventă", adepta "fetişismului", nu acceptă nici un fel de "derogaţiune" de la morală şi… iar morală. Şi totuşi, suferă de "nosofobie". Aşadar, tratează practica spitalicească precum o "robinsonadă", dar speră să poposească pe alte meleaguri mai civilizate, eventual peste ocean, unde să-şi aducă o contribuţie "benevolă" (dar sponsorizată) în spirit pur "benedictin" în ale moşitului. Declară sus şi tare că poate trăi şi într-un "bivuac", oriunde în altă parte, numai în ţara de baştină nu, pentru că nu înţelege limba maternă: sună ca o limbă străină pentru ea; dar totuşi învaţă în această limbă hulită şi speră la o diplomă care să-i confere un statut social, chiar dacă se apropie de vârsta unui "iguanodon". "Cucurbitaceea" are ambiţii măreţe!
Explicaţia neologismelor din text
- cucurbitacee = familie de plante dicotiledonate cu fructul cărnos şi coajă tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.
- ilariant = care provoacă râsul; hazliu.
- neolitic = ultima epocă a preistoriei, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită şi de bronz, prin apariţia agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăriei; neos = nou; lithos = piatră.
- cubiculum = cameră de culcare în casele romane; dormitor; cameră mortuară din galeriile catacombelor.
- ostraciza = a alunga pe cineva din viaţa publică; a exclude; a persecuta.
- crucial = de importanţă capitală; hotărâtor; decisiv.
- jansenist = adept al jansenismului; jansenism = mişcare religioasă apărută în Franţa în secolul al XVII-lea, ca o expresie a nemulţumirii păturilor intelectuale ale burgheziei şi nobilimii faţă de regimul absolutist şi faţă de dominaţia iezuiţilor şi care propovăduia rigorismul moral; rigid, auster, puritan.
- cruciadă = nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa occidentală în Orientul Mediteranei, care, sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de sub musulmani, urmăreau de fapt cucerirea de noi teritorii.
- capnomanţie = pretinsă artă de a ghici după fum; kapnos = fum; manteia = prezicere.
- astutios = viclean
- fobie = stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă şi nemotivată; repulsie, antipatie pentru ceva.
- duplicitar = care are caracter de duplicitate; fals.
- dubitativ = care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă.
- gemulă = parte componentă a embrionului la plante, alcătuită dintr-un buchet de frunzişoare învelite într-o teacă protectoare; muguraş.
- lanternou = turn cu colonete aşezat în vârful unui dom, al unui edificiu; element de construcţie aşezat pe acoperişul unei hale, pentru iluminare şi aerisire.
- lasitudine = oboseală, plictiseală, dezgust.
- logoree = limbuţie (caracteristică unor nebuni); logos = cuvânt; rhein = a curge.
- logopatie = defect de vorbire, constând în exprimarea încâlcită a gândurilor.
- logică = ştiinţa formelor şi a legilor gândirii; gândire justă, raţionament temeinic; cerinţă firească, temei, raţiune.
- clemenţă = iertare, indulgenţă, îndurare, milă, bunătate, blândeţe.
- clamoare = strigăt, chemare disperată, urlet de protest.
- criticant = persoană care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfeşte, bârfitor, intrigant.
- fervent = zelos, pasionat, înfocat.
- fetişism = faptul de a adora fetişuri; formă timpurie a religiei în comuna primitivă; adoraţie oarbă, nemotivată, faţă de un principiu, de o concepţie.
- derogaţiune = derogare.
- nosofobie = teamă patologică de boli.
- robinsonadă = povestire despre naufragiaţi pierduţi; fantezie în care individul izolat apare trăind în afara societăţii.
- benevol = făcut de bunăvoie, nesilit.
- benedictin = călugăr dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în secolul al VI-lea de Benedict de Nurcie în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia.
- bivuac = cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităţilor; adăpost pentru noapte, făcut de alpinişti sau turişti.
- iguanodon = reptilă uriaşă fosilă din era mezozoică, asemănătoare cangurului, dar mult mai înaltă.
Morala:
Când cineva vrea să înveţe ceva, încearcă să caute o relaţia între ceea ce citeşte (depinde şi ce anume citeşte!) şi ceea ce ştie. Aceasta este învăţarea raţională. Vedem în jurul nostru oameni care învaţă ore întregi în fiecare zi, încearcă să memoreze informaţia, se pierd în notiţe şi tot felul de însemnări fără rost, întreabă pe unul sau pe altul, iar când este vorba să pună informaţia în practică se blochează, clachează şi nu mai sunt capabili să înţeleagă nimic. Se exprimă greoi, se împleticesc la tot pasul când trebuie să pună în practică ce au învăţat şi mai mult încurcă pe ceilalţi decât să-i ajute. Aceştia sunt o adevărată pacoste pentru cei din jur, indiferent că sunt colegi, familie, prieteni, simpli trecători, tineri sau bătrâni. Pe de altă parte, există oameni care nu prea se omoară cu învăţatul, care citesc o singură dată ceva şi iau note mari la examene, care sunt autodidacţi, care îşi însuşesc informaţiile "din zbor". Mai departe, în viaţă, aceştia din urmă se descurcă să aplice ceea ce au învăţat cândva doar teoretic, fără să se sinchisească prea tare. Sunt oamenii talentaţi care nu trebuie să se străduie pentru a înţelege din prima ceea ce alţii se chinuie ani întregi şi nu reuşesc să înveţe nici la tinereţe, nici la bătrâneţe. Interesant este că toţi aceşti oameni talentaţi sunt cei care fac carieră. Mulţi se reprofilează de-a lungul vieţii şi totuşi au acelaşi succes în noul domeniu de activitate. Învaţă la fel de repede şi pun în practică uşor tot ce au învăţat. Întrebarea este cum se face că există oameni multilateral dezvoltaţi, pe care, în orice domeniu i-ai pune, se descurcă impecabil, în timp ce alţii, oricât s-ar strădui, nu pot ajunge nici măcar la un nivel mediocru, nici măcar după o jumătate de secol de viaţă? Se vorbeşte tot mai des de "nebunia geniilor". Orice geniu are micile sale nebunii. Care este diferenţa dintre un om care vrea să înveţe orice şi oricum şi un geniu? De ce primul nu reuşeşte niciodată să pună în practică ceea ce învaţă în timp ce geniul aplică totul natural, fără cel mai mic efort? Pentru omul raţional este greu de observat bariera care se află dincolo de limitările raţiunii, barieră care de fapt l-a dus în sclavie. Cum poate raţiunea să observe ceva ce nu înţelege, să cunoască ceva ce nu vede, sau să stăpânească ceva ce nu cunoaşte?
Există o vorbă românească: toate la timpul lor. Există şi reversul ei: niciodată nu este prea târziu. Prima se aplică probabil la genii. A doua, cu siguranţă se aplică la neadaptaţi, la rataţi, la retarzi şi la toţi cei care cred că pot îngrăşa porcul în ajun.
Mi-a venit în minte o poezie din lirica norvegiană:
ÎNVAŢĂ DE LA TOATE
Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie să apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei,
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să înveţi din tot ce piere, tu, să trăieşti în veci!