Există legi emise pentru regulile din societatea noastră, iar cei trimiși să verifice aplicarea lor, sau cea mai mică încălcare, sunt cei mai draconici oameni. Sunt nepregătiți, obtuzi, cu gânduri de îndeplinire a unui plan camuflat de amenzi și condamnări, dar care se prezintă ca niște justițiari fără pată. Așa numitul verificat rămâne cocoșat în fața avalanșei de nereguli turnate în capul său de ”oamenii drepți”, cu genți impozante în mâini, cu atitudini de stăpâni atotștiutori ai neprețuitei ideologii ”în respectul legii”.
Oh, și câte legi există la noi.... ca un păienjeniș. Fiecare scotocește pe oriunde apucă, invocă articole sofisticate de lege, cu trimitere la amendamente, la completări și la norme de aplicare, la ordonanțe de urgență, la hotărâri ale guvernului, după care... ce să vezi, taman cel care respectă cât de cât acest păienjeniș, este pe loc avertizat, amendat sau chiar încătușat că nu a respectat ce a dat legiuitorul. Astea sunt ”organele de drept”.
Dacă faci valuri, vin verificările la verificare. Adică cei cu o treaptă mai sus, subșefii, la fel de nepregătiți, la fel de rău voitori și la fel de puși pe sancțiuni de tot felul, dar de data aceasta asupra a două grupuri de oameni – în funcție de interese – unul al năpăstuiților verificați, iar al doilea, cel al verificatorului primar.
Alte nereguli, alte invocări, alte reproșuri și alte sancțiuni. Dar parcă se mai domolește lumea furibundă când constată că verificatorul este verificat și el la rândul său, pe lângă deja îngenunchiatul ”făptuitor”, înfierat de la prima verificare.
Însă, dacă se ajunge la reclamații, la denunțuri sau la presă, atunci să vezi. Vine valul trei de verificare, după verificarea verificării. Aici sunt grupurile de interes, de unde fiecare își trimite reprezentanții să se lupte cap în cap cu o singura miză: cine este cel mai indezirabil și cine trebuie scos din cursă, indiferent prin ce metode. Iar aici este folosit tot arsenalul de arme, fie că armele sunt acceptate sau nu. Este un război dus din umbră, de grupuri de interese uneori chiar necunoscute publicului larg, iar la suprafață sunt băgați doar cei care par a avea o așa-zisă credibilitate. La vedere se scurge – din acest război neconvențional – doar dâra pestilențioasă a cancan-ului, a îmbârligăturilor de foaier, a persoanelor cu moravuri dubioase, a disparițiilor cu iz de Mafia, a conspirațiilor manipulatoare, toate cu mare priză la populația însetată de ”pâine și circ”.
Cine vine însă după al treilea val de verificare? Aici e nebuloasa. Aici începe teoria conspirației. Poate vreun extraterestru, poate divinitatea, poate Universul, poate nimeni. Fiecare are teoria lui pe care o argumentează cu sau fără probe, dar o dezbate vehement, în funcție de convingerile proprii și de nivelul lui de percepție asupra lumii înconjurătoare și a semenilor săi, presărați fără discriminare în această lume ciudată.
În istorie, lucrurile se desfășurau la fel, doar că la altă scară și cu alte tehnici, în funcție de vremuri. Dacă ați citit ”Numele trandafirului” de Umberto Ecco, dacă ați văzut serialul excepțional ”Borgia” cu acel papă corupt, afemeiat, incestuos, dacă ați citit despre operațiunile secrete din spatele celui de-al Doilea Război Mondial, dacă ați trăit înainte de 1989 și după, cei 26 de ani... atunci știți despre ce vorbesc.
Dacă însă sunteți acei tineri ”frumoși și liberi” cu pofte nesatisfăcute de parvenire, de ajungere în vârful piramidei fără sacrificii, fără scrupule și mai ales cu dorința de răzbunare pe oricine și pentru orice, atunci calea vă este bătătorită de ierarhia existentă, construită tocmai pe șantaj, manipulare, influență, intoleranță, lipsă de empatie și interese ascunse de genul ”care pe care”.
